Statele europene au convenit dezvoltarea în comun a unei vaste reţele de energie eoliană offshore, un pas major în eforturile de a reduce dependenţa de importurile de gaz natural lichefiat din SUA şi de a limita costurile tot mai ridicate ale energiei regenerabile, relatează Reuters.
La summitul de luni al Mării Nordului (Danemarca), miniştri din Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Olanda şi Norvegia au semnat un acord pentru dezvoltarea unei capacităţi eoliene offshore de 100 GW în ape economice comune, suficientă pentru a alimenta peste 50 de milioane de gospodării, notează News.ro.
Iniţiativa extinde angajamentul din 2023 de a instala 300 GW până în 2050, formulat după criza energetică declanşată de invazia Rusiei în Ucraina.
Acordul vine într-un context sensibil al relaţiilor transatlantice, pe fondul disputelor recente dintre UE şi SUA privind Groenlanda şi a îngrijorărilor tot mai mari legate de dependenţa Europei de LNG-ul american.
În 2025, SUA au furnizat 57% din importurile de GNL ale UE şi Marii Britanii, reprezentând circa un sfert din totalul importurilor de gaz ale regiunii.
Eolianul este de ani buni pilonul strategiei europene de reducere a consumului de combustibili fosili, dar blocul operează în prezent doar 37 GW offshore, distribuiţi în 13 ţări, ceea ce face ca noul plan de 100 GW să reconfigureze piaţa energetică a continentului.
Costuri, sinergii şi infrastructură
Scumpirea capitalului, blocajele din lanţurile de aprovizionare şi dominaţia Chinei în producţia de componente au frânat investiţiile globale în energie verde. Totodată, ostilitatea administraţiei Trump faţă de energia eoliană a afectat sectorul american, ceea ce ar putea genera preţuri mai mici pentru operatorii europeni, care ar profita de o cerere redusă în SUA.
Pactul european include măsuri menite să reducă costurile de dezvoltare, cea mai importantă fiind dimensiunea proiectului, care creează predictibilitate pentru industrie şi stimulează investiţiile în producţie locală.
WindEurope estimează că furnizorii pot reduce costurile cu 30% între 2025 şi 2040 şi că proiectul ar putea crea 91.000 de locuri de muncă şi peste 1.000 de miliarde de euro în activitate economică.
Planul prevede şi conectarea parcurilor eoliene la mai multe ţări printr-o reţea de cabluri bidirecţionale, care va permite transferul de energie între pieţe, reducând risipa şi episoadele de ”preţuri negative”. Diferenţele meteo şi de fus orar ar putea contribui la echilibrarea producţiei şi la scăderea dependenţei de centralele pe gaz.
Totuşi, pentru ca aceste beneficii să se materializeze, guvernele europene trebuie să armonizeze reglementările şi sistemele naţionale de subvenţii, un proces complex şi posibil controversat.
Un pariu pentru viitor
Costul tranziţiei la energie regenerabilă rămâne un subiect disputat, însă atât combustibilii fosili, cât şi tehnologiile verzi implică incertitudini majore de evoluţie a preţurilor. În plus, Europa va fi oricum forţată să-şi modernizeze reţelele electrice pe măsură ce cererea aproape se va dubla până la mijlocul secolului.
Planul comun privind eolienele offshore oferă Europei o şansă de a-şi consolida capacitatea energetică proprie şi de a diminua dependenţa de combustibili fosili importaţi. Succesul său final va depinde însă de impactul asupra costurilor finale suportate de consumatori.
Editor : B.E.
