Ultima frontieră a lui Xi Jinping: Planul cu care Beijingul vrea să transforme economic o zonă uriașă din China

Administrația liderului chinez Xi Jinping a lansat o campanie politică amplă pentru a conecta regiunile izolate din vestul Chinei de centrele sale economice și demografice. Programul, care include investiții în energie, resurse, infrastructură și turism, ar urma să transforme o treime din teritoriul Chinei – o zonă de 10 ori mai mare decât Marea Britanie și aproape egală cu întreaga suprafață a Europei de Vest.

Statele Unite au impus sancțiuni împotriva Chinei pentru abuzurile comise împotriva uigurilor și a altor musulmani din Xinjiang, regiunea unde inițiativa Beijingului se află în stadiul cel mai avansat. Acțiunile comise de autoritățile chineze în timpul campaniei de represiune, în urma căreia aproximativ 1 milion de uiguri au fost arestați, ar putea fi catalogate drept crime împotriva umanității, potrivit ONU.

Guvernul chinez susține că acțiunile desfășurate în Xinjiang fac parte dintr-o campanie de combatere a terorismului și extremismului și resping acuzațiile potrivit cărora i-au supus pe uiguri la programe de reeducare și muncă forțată.

Beijingul încearcă să integreze regiunile Xinjiang și Tibet în lanțurile globale de aprovizionare, ceea ce ar putea ajuta inclusiv armata chineză să întărească măsurile de securitate la granița cu India, Rusia, Afganistan, Pakistan și alte părți din Asia Centrală, potrivit Financial Times.

Dacă misiunea lor va avea succes, boicotul și sancțiunile folosite de guvernele occidentale pentru a răspunde împotriva campaniei de represiune conduse de Beijing vor fi și mai ineficiente.

Beijingul vrea să facă imposibilă misiunea Europei de a-și reduce dependența de importurile din China 

Autoritățile chineze au redenumit rolul regiunilor din vestul Chinei de la da houfang, însemnând „marea zonă din spate”, la da qianxian, „marea linie a frontului”, a explicat Lizzie Lee, cercetătoare din partea Centrului pentru Analiza Chinei al Institutului de Politici ale Societăților din Asia.

Cândva, aceste regiuni erau folosite doar pentru a construi fabrici rudimentare și pentru a exploata forța de muncă, energia și pământurile ieftine. Acum, ele au devenit esențiale pentru extinderea rutelor comerciale și a rețelelor de transport către Europa prin inițiativele promovate de Beijing: „Noul Drum al Mătăsii” și „Noul Coridor Comercial Internațional Terestru-Maritim”.

Scopul acestor inițiative este de a face regiunea de vest a Chinei o parte mai importantă a lanțurilor globale de aprovizionare, pentru a contracara eforturile țărilor occidentale de a-și diversifica sursele de import și de a-și reduce dependența de China, a explicat Lee.

„Partidul [Comunist Chinez] este la fel de bun la cooptare pe cât este la represiune – se vede asta și în eforturile sale în afara granițelor”, a spus Maya Wang, director adjunct al Human Rights Watch.

„De multe ori, îi fac pe oamenii care sunt în vizorul lor să simtă că își doresc aceleași lucruri: manipularea, coerciția și cooptarea merg mână în mână.”

În ciuda inițiativei economice, aparatul de securitate care îi monitorizează îndeaproape pe cei 12 milioane de uiguri și membri ai altor minorități musulmane, dar și pe tibetani, rămâne ferm în funcțiune.

„Terenul privat al lui Dumnezeu” s-a transformat într-un mare centru turistic

Hemu, în nord-vestul extrem al regiunii Xinjiang din China, este poreclit și „terenul privat al lui Dumnezeu”. Acest sat izolat din regiunea unde se întâlnesc teritoriile Chinei, Mongoliei, Rusiei și Kazahstanului a devenit una dintre cele mai populare stațiuni montane pentru turiștii chinezi atât vara, cât și iarna.

Videoclipurile postate pe rețelele sociale chineze de turiști care dansează pe munți și se aruncă în zăpada înaltă au fost facilitate de o rețea tot mai mare de stațiuni de schi, care reflectă transformarea recentă a regiunii Xinjiang într-un centru turistic major.

323 de milioane de turiști au vizitat anul trecut Xinjiang, în comparație cu 210 milioane înainte de pandemie. În același timp, 70 de milioane de oameni au vizitat Tibetul – cu 30 de milioane mai mult decât în 2019.

În timp ce mulți vizitatori chinezi văd regiunea Xinjiang ca pe o „destinație sigură și pitorească” recunoscută pentru peisaje, mâncare și moștenirea sa culturală, turiștii străini sunt mult mai precauți, a spus Rowan Beard, un ghid turistic din Australia care organizează excursii în China, Rusia și Coreea de Nord.

„Este un loc unde mai multe realități coexistă și acea complexitate este un lucru asupra căruia călătorii tind să reflecte după ce vin în vizită.”

Marile lanțuri hoteliere internaționale au deschis cel puțin 163 de hoteluri în Xinjiang – 40 dintre ele s-au deschis anul trecut și alte 52 sunt planificate sau în construcție.

Proiectele uriașe ale Chinei în regiunile de frontieră pun în pericol ecosistemul și comunitățile locale

Proiectul hidrocentralei de pe râul Yarlung Tsangpo din Tibet este poate cel mai emblematic exemplu al ambiției uriașe a Beijingului de a transforma vestul Chinei.

Este un proiect de o „amploare fără precedent” ce va avea capacitatea de a produce de trei ori mai multă energie decât actuala cea mai mare hidrocentrală din lume, Barajul celor Trei Defilee.

În același timp, o nouă linie de ultra-înaltă tensiune de 7 miliarde de dolari va lega proiectele din Tibet de Guangdong și Hong Kong, ceea va transforma această regiune izolată într-un „centru energetic regional major”, având capacitatea de a exporta energie verde nu doar în alte părți din China, dar și în țările vecine din Asia de Sud-Est.

Construcția de baraje uriașe în regiune amenință, însă, ecologia zonei, precum și accesul la apă pentru comunitățile din aval, inclusiv din India, Myanmar și Bangladesh.

Felul în care China tratează Tibetul ca pe o „frontieră a resurselor” amintește de minerii americani care au devastat mari zone din Munții Apalași în căutare de cărbune, lăsând în urmă comunități locale mai sărace, sau cum băștinașii din Jungla Amazoniană au fost strămutați pentru a face loc fermelor de soia și de vite, au scris Richard Ghiasy și Jagannath Panda din partea Institutului pentru Politici de Securitate și Dezvoltare din Stockholm.

Abordarea Chinei transformă regiunea mai degrabă într-un „depozit de bogății extractive și un avanpost strategic” decât într-o „comoară ecologică”.

Editor : Raul Nețoiu