Timp de șase luni, în 1181, o stea pe moarte a lăsat o urmă vizibilă pe cerul nopții. Obiectul era la fel de strălucitor ca Saturn, în vecinătatea constelației Cassiopeia, iar cronicile istoricilor din China și Japonia l-au înregistrat ca pe o „stea oaspete”, relatează CNN.
Astronomii chinezi foloseau acest termen pentru a desemna un obiect vizibil temporar pe cer, adesea o cometă sau, ca în acest caz, o supernovă - explozia unei stele la sfârșitul vieții sale.
Obiectul, cunoscut în prezent sub numele de SN 1181, este una dintre puținele supernove documentate înainte de inventarea telescoapelor și i-a intrigat pe astronomi timp de sute de ani.
Acum, un nou studiu a descris pentru prima dată SN 1181 în detaliu, prin crearea unui model computerizat al evoluției supernovei, de la explozia de acum 1.000 de ani și până astăzi. Echipa de cercetători a comparat modelul cu imagini ale nebuloasei sale luate până acum de telescoape. Nebuloasa este norul gigant de gaz și praf, vizibil și în prezent, rămas după explozia uriașă a stelei.
Cercetătorii spun că analiza lor sugerează că SN 1181 aparține unei clase rare de supernove, numită „de tip Iax” în care explozia ar putea fi rezultatul ciocnirii a două stele pitice albe care s-au ciocnit violent, lăsând în urma lor o „stea zombi”.
„Există 20 sau 30 de candidați pentru supernove de tip Iax”, a spus Takatoshi Ko, autorul principal al studiului publicat pe 5 iulie în The Astrophysical Journal.
„Dar aceasta este singura despre care știm în propria noastră galaxie”, a adăugat Ko, doctorand în astronomie la Universitatea din Tokyo.
Mai mult, cercetătorii au mai descoperit că, în mod inexplicabil, vântul stelar de mare viteză, detectat în studiile anterioare, a început să sufle de pe suprafața stelei zombi chiar acum 20 de ani, adâncind și mai mult misterul SN 1181. Înțelegerea mecanismului din spatele acestui eveniment ar putea ajuta astronomii să înțeleagă mai bine viața și moartea stelelor și modul în care acestea contribuie la formarea planetelor, spun experții.
Astronomii au avut nevoie de 840 de ani pentru a rezolva prima mare dilemă legată de SN 1181 - stabilirea locației sale în Calea Lactee. Steaua a fost ultima supernovă dinaintea apariției telescoapelor fără o rămășiță confirmată, până când, în 2021, Albert Zijlstra, profesor de astrofizică la Universitatea din Manchester din Anglia, a urmărit-o până la o nebuloasă din constelația Cassiopeia.
Astronomul amator Dana Patchick a descoperit nebuloasa în 2013, când a căutat în arhiva NASA Wide-Field Infrared Survey Explorer, sau WISE. Dar Zijlstra, care nu a fost implicat în noul studiu, a fost primul care a făcut legătura SN 1181.
Am corelat supernova cu nebuloasa folosind înregistrări din cataloagele chinezești antice. Cred că este acum general acceptat - mulți oameni s-au uitat și au fost de acord că pare a fi locația corectă. Aceasta este rămășița acelei supernove”, a spus Zijlstra.
Nebuloasa se află la aproximativ 7.000 de ani lumină de Pământ, iar în centrul ei se află un obiect de dimensiunea Pământului, care se rotește rapid, numit pitică albă - o stea densă, moartă, care și-a epuizat combustibilul nuclear. Caracteristica este neobișnuită pentru o rămășiță de supernovă, deoarece explozia ar fi trebuit să o distrugă.
Zijlstra și colegii săi au scris un studiu din septembrie 2021 despre descoperire. Raportul sugera că SN 1181 ar putea aparține categoriei de tip Iax, datorită prezenței acestei pitice albe „zombi”.
O coliziune masivă de tip Iax ar putea explica un alt aspect curios al stelei zombi SN 1181. Nu conține hidrogen sau heliu, ceea ce este extrem de neobișnuit în spațiu, a spus Zijlstra.
„Aproximativ 90% din univers este format din hidrogen, iar restul este aproape exclusiv heliu. Orice altceva este destul de rar”, a spus el.
„Trebuie să cauți 10.000 de atomi înainte de a găsi unul care nu este hidrogen sau heliu. Deci, în mod clar, ceva extrem i s-a întâmplat stelei zombi”, a explicat Zijlstra.
