2.0. Cât de vechi sunt, de fapt, emoticonurile :)

România, țara în care un copil este declarat dispărut în fiecare oră. Proceduri învechite împiedică utilizarea tehnologiilor moderne

Statul la stat. Companie pentru vânzarea cărților, cu cinci șefi, doi angajați și activitate zero, dar plătiți lunar

Care este fața reală a AUR? Dan Dungaciu: „Una e conținutul comunicării și alta este stilul comunicării”

Dan Dungaciu: România nu-și permite să facă achiziții prin SAFE. Doar cu drone ne-am putea apăra într-un război asimetric

Ministrul suedez al Apărării: Dacă România și flancul estic al NATO sunt puternice, la fel e și flancul nordic

Nicușor Dan, Mark Rutte și Karol Nawrocki, după Summitul B9: Rusia e o amenințare pentru NATO. E nevoie de ajutorul SUA pentru Ucraina

Mirabela Grădinaru s-a întâlnit cu Olena Zelenska la Palatul Cotroceni. Prima-doamnă a Ucrainei, vizită la Universitatea București

Președintele Lituaniei, Gitana Nauseda: Putin nu se teme de Europa, dar se teme de SUA

Emil Boc: PNL nu va susține niciun guvern cu PSD, inclusiv unul tehnocrat sprijinit de social-democrați

Criticul literar Levi Stahl a crezut inițial că emoticonul era o greșeală de punctuație. După cercetări ulterioare, Stahl a descoperit că utlizarea smiley-ului a fost intenționată.

Această descoperire plasează inventarea emoticonului cu aproape 200 de ani mai devreme decât se credea.

Următoarea instanță în care emoticonul a fost folosit într-o lucrare scrisă a fost descoperită în ziarul umoristic Puck, în 1881. Această publicație conținea un articol intitulat „arta tipografică”, unde putem identifica patru emoticonuri: o față fericită, una melancolică, una indiferentă și una surprinsă.

Și chiar dacă emoji-urile din zilele noastre sunt la o mare distanță grafică de micile desene realizate pe mașina de scris, ideea nu este nicidecum una nouă.