COROANA DE OȚEL | Medicul care l-a certat pe Carol I

Valul de modernizare care a cuprins Ţările Române la jumătatea secolului 19 s-a făcut simţit şi în domeniul sănătăţii. Treptat, felcerii şi spiţerii au fost înlocuiţi de medici profesionişti. În spitalele deja existente au apărut chirurgi străini sau chirurgi români cu studii aprofundate în Occident. În faţa prestigiului profesional al unor medici precum Victor Babeş, Nicolae Minovici sau Gheorghe Marinescu se plecau nu numai parlamentarii, ci şi regele.

Atacurile cu drone din Marea Neagră, un nou semnal de alarmă. Radu Miruță cere o prezență aliată mai puternică

Un elev de 13 ani, surprins cu un cuțit la școală. Psiholog: Ar putea fi un gest prin care încearcă să obțină atenție

Atacurile din Marea Neagră, „100% premeditate”. Generalul (r) Dorin Toma: Trebuie să existe o operație NATO planificată și desfășurată

Natalia Intotero, în vizită la ANM după dezvăluirile privind achizițiile instituției. Elena Mateescu: „De ce să-mi dau demisia acum?”

Administratorul unui cimitir din Slatina, acuzat de cămătărie și șantaj. Ar fi tras cu arma în timpul perchezițiilor

Ploile puține de toamnă prelungesc coșmarul fermierilor români. Culturile de rapiță din Dolj, în pericol

Noua șosea prin Valea Doftanei: când ar putea fi gata alternativa la DN1 care promite să schimbe traficul spre Brașov

De la insolvență la renaștere: Mangalia devine un punct strategic pentru industria navală militară din România. Ce urmează

Macron cere interzicerea protestelor în Franța, cu o singură excepție. Măsuri dure după violențele de săptămâna trecută

Învăţământul medical modern a apărut târziu în România. Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti a fost recunoscută ca atare în Europa abia în 1869, la trei ani de la venirea lui Carol. Dar bazele sistemului public de sănătate au fost atât de temeinic aşezate de oameni precum Carol Davila sau Nicolae Creţulescu, încât chiar şi medicii din primele promoţii s-au dovedit profesionişti desăvârşiţi. În plus, Eforia Spitalelor şi celelalte aşezăminte spitaliceşti erau bine finanţate din donaţii particulare astfel că asigurau inclusiv medicilor rezidenţi salarii substanţiale. Profesionalismul şi libertatea financiară le permiteau medicilor să vorbească deschis despre problemele sociale cu care se confruntau.

Dr. Octavian Buda, președintele Asociației Europene de Istorie a Medicinei: „Doctorul Iacob Felix atunci când a fost primit în Academia Română îşi rosteşte un discurs şi spune un lucru foarte simplu, brutal. Cu cât într-o ţară şcolile sunt mai puţine şi mai rare, cimitirele sunt mai dese şi mai pline.”

Vocea medicilor se auzea fără oprelişti inclusiv în Parlament. Ei erau reprezentanţi într-un aşa-numit colegiu academic, în fapt un grup parlamentar similar grupului minorităţilor naţionale de astăzi:

Dr. Octavian Buda: “Toma Ionescu, marele chirug de la Colţea, face o interpelare dură în Parlament, spune că într-un oraş mare, Craiova, o sumă mare de bani a fost deturnată în sensul în care trebuia folosită pentru canalizare. Primarul spune: Domne, nu puteam să bag bani în canalizare, este o operă care nu se vede, şi atunci a decorat parcul cu tot felul de briz brizuri şi aiureli şi a spus asta e o operă care se vede nu vreau să fiu acuzat că banii nu au fost folosiţi cum trebuie.”

Prestigiul profesiei medicale devenise atât de mare la sfârşitul secolului 19 încât profesorul Victor Babeş a reuşit să îl pună în dificultate chiar pe Carol I. Născut şi educat la Viena, iniţiator al microbiologiei la Budapesta şi Bucureşti, coleg la un moment dat cu Louis Pasteur, Victor Babeş îl presa pe suveran să ia măsuri pentru accesul populaţiei sărace la apă potabilă şi canalizare. Împreună cu fratele său chimist, el a iniţiat un memorandum pentru schimbarea filtrelor de nisip în sistemul de epurare al Bucureştiului. Carol era realmente asaltat de plângerile iniţiate de Babeş aşa că a început să îl evite. Regele i-a arătat însă întreaga sa recunoaştere prin prezenţa la ceremonia de primire a doctorului în Academia Română în 1893.

Aceste atitudini incomode, dar eficiente, au făcut ca imediat după Războiul de Independenţă, medicina şi cercetarea asociată să înregistreze progrese extraordinare, inclusiv la nivel european. În jurul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti au apărut o serie întreagă de institute specializate. Cartierul Cotroceni a devenit un cartier al medicilor de toate felurile.

Adrian Majuru, istoric, directorul Muzeului Municipiului București: „Aceste institute, sprijinite şi de Casa Regală, au început să apară treptat. Institutul de microbiologie creat de Victor Babeş, Institutul de Seruri al lui Ioan Cantacuzino, Institutul Medico-Legal creat de Mina Minovici, Societatea Salvarea creată de Nicolae Minovici, evident că au fost construite spitale noi, mai ales cu banii Eforiei Spitalelor Civile sau ale statului, primul spital finanţat de stat a fost Spitalul de Boli Nervoase Obregia.”

În această atmosferă şi-a făcut experimentele neurologul Gheorghe Marinescu. Preparator al lui Victor Babeş, Gheorghe Marinescu a studiat şi lucrat la Paris, Frankfurt şi Berlin, iar la Bucureşti a lucrat la spitalul de boli nervoase al Facultăţii de Medicină, la Pantelimon şi Colentina. Institutul Cantacuzino - cu vaccinurile sale ieftine şi eficiente - s-a impus pe plan european tot în vremea Coroanei de Oţel.