GERMANIA ALEGE. Cum a reușit țara să evite criza
Cu un produs intern brut care se apropie de 2.700 de miliarde de euro şi exporturi peste 1000 de miliarde, capitol la care este depăşită doar de China, economia Germaniei este sinonimă pentru lumea largă cu giganţi precum Siemens, BASF sau Mercedes. Perspectiva este parţial eronată. Răspunsul trebuie căutat în altă parte.
Osatura economiei germane este reprezentată de întreprinderile mici şi mijlocii, reunite sub titulatura Mittelstand.
Sunt 3,6 milioane de astfel de firme în Germania. Acestea sunt responsabile pentru angajarea a 70% din forţa de muncă şi generează jumătate din produsul intern brut al ţării. Nimeni nu le cunoaşte, chiar dacă sunt lideri mondiali în ceea ce fac. Jungbunzlauer este principalul furnizor de acid citric pentru Coca Cola la nivel mondial. Uhlmann este numărul unu în lume la ambalaje pentru industria farmaceutică. Flexi este lider global la lese pentru câini. Sunt campioni anonimi.
În această categorie ar intra firmele cu până la 500 de angajaţi şi o cifră de afaceri de maximum 50 de milioane de euro pe an. Însă termenul Mittelstand depăşeşte de fapt referinţele despre dimensiunea companiilor. Este complex şi din această cauză este preluat în alte limbi ca atare; este imposibil de tradus fără a-i pierde sensul. Ceea ce în alte părţi ar fi un handicap, în Germania reprezintă cheia succesului. Produsul finit este rafinat şi inovat.
Firmele produc un singur lucru, dar extrem de bine şi eficient, ceea ce le face competitive, chiar dacă au costuri foarte mari cu forţa de muncă. Şi pentru că producţia este relativ simplă, nu au nevoie de structuri de conducere complexe, managementul este flexibil. Lipsa de diversitate a producţiei este compesantă prin vânzări globale. Firmele Mittelstand dovedesc că nimeni nu e prea mic pentru a face export.
„Cererea de bunuri germane, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, este mare şi nu are nici o legătură cu politicile Germaniei. E o ţară tradiţional-orientată către producţie de bunuri”, a declarat David Kohl, economist-şef la Julius Baer.
Modelul german este tocmai opusul celui american. În Statele Unite este cultivat antreprenoriatul, înainte de toate este important să fii om de afaceri, nu contează pe baza a ce. În Germania mai întâi există invenţia apoi este fondată compania care să o dezvolte. Iar firma este, apoi, afacere de obicei de familie. Important este lucrul bine făcut, profitul este secundar.
Toate sunt caracteristici care ţin de cum este construit poporul german şi, din această cauză, modelul este greu, dacă nu imposibil, de copiat în alte ţări. Nu că nu ar fi încercat mulţi.
Cu sprijinul Mittelstand a reuşit Germania să reducă şomajul la minime record. Dar performanțele actuale sunt, de fapt, rezultatul unor reforme făcute la timpul lor, încă din 2002. Berlinul poate raporta o economie solidă pentru că a luat măsuri atunci când trebuia. Reforma pieţei muncii făcută, culmea, când social democraţii erau la putere, a adus tăierea indemnizaţiilor de şomaj, a ajutoarelor sociale şi a flexibilizat piaţa forţei de muncă. Pe lângă economiile la bugetul statului, a descurajat nemunca şi a făcut oamenii activi.
„Vrem să creăm o ţară unde oamenii îşi pot realiza idealurile. Ştiu că nu toţi ajung să şi le atingă. Mulţi caută o slujbă, alţii un salariu mai mare, alţii ar dori să facă ceva diferit. Şi toate acestea sunt sarcinile noastre, ale guvernului”, a afirmat Angela Merkel, cancelarul Germaniei.
Germania nu este un loc prietenos cu angajatul, contractele pe perioade determinate sunt la ordinea zilei, oamenii pot fi concediaţi uşor, nu există un salariu minim garnatat prin lege. Dar realitatea arată că sistemul funcţionează.
Iar Germania nu a luat acele măsuri pentru că cineva la Berlin a fost un clarvăzător şi prevestea o criză de proporţii peste ani. A făcut reforme pentru că economia le cerea după efortul uriaş venit din reunificare. Factura a fost uriaşă, după unele estimări echivalentă cu PIB-ul anual al Germaniei. Chiar şi acum, estul ţării este subvenţionat prin bugetele landurilor cu până la 80 de miliarde de euro, anual.
Salariile din fosta RDG sunt cu circa 30% mai mici comparativ cu cele din vestul ţării. Fiecare cetăţean a plătit. A existat o taxă de solidaritate, dar oamenii au plătit prin renunţarea la acel „un pic mai bine". În primii 15 ani de la reunificarea Germaniei salariile nu au crescut deloc în termeni reali, adică orice mărire obţinută era mai mică decât inflaţia. Dar la final a venit răsplata. Economia Germaniei este acum extrem de solidă, iar neamţul face lucrul aşa cum ştie el cât mai bine.
_____________________________
Digi24 va trata pe larg teme de interes legate de Germania pe parcursul întregii săptămâni, campanie ocazionată de alegerile care vor avea loc în 22 septembrie.
Începând de marți, Digi24 aduce în obiectivul Digi24 alegerile din Germania. Sâmbătă, trimișii speciali ai Digi24 transmit din Berlin ultimele informații de dinaintea votului, iar duminică urmăresc atent scena politică germană în jurnalele de știri.
De la ora 18.00, Balazs Barabas discută despre miza acestor alegeri, iar de la 18.45, Cosmin Prelipceanu și Emil Hurezeanu, aflați în Germania, analizează primele estimări ale votului.
Luni, la Digi24 ia primele reacții interne și internaționale și de la ora 20.00 trage concluziile într-o ediție specială a „Jurnalului de seară”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
