Câinii de companie sunt mai predispuşi să se joace unii cu alţii atunci când proprietarii lor sunt prezenţi şi le acordă atenţie, susţine un nou studiu, ale cărui constatări avansează posibilitatea ca patrupedele să adopte un astfel de comportament în primul rând pentru plăcerea oamenilor, relatează Agerpres.
Faptul că aceşti companioni patrupezi sunt foarte atenţi la nivelul de interes pe care oamenii îl acordă este bine stabilit, a declarat pentru AFP Lindsay Mehrkam, expertă în comportamentul animalelor şi autoare principală a studiului publicat în jurnalul Animal Cognition.
Mehrkam a supravegheat un experiment ce a implicat zece perechi de câini de companie care au trăit împreună cel puţin şase luni şi care, de obicei, se jucau unii cu alţii cel puţin o dată pe zi, potrivit proprietarilor lor.
Cercetătorii au înregistrat pe video perechile în trei situaţii: când proprietarul era plecat, când acesta era prezent dar îi ignora şi când era prezent şi le acorda multă atenţie, complimentând animalele verbal şi mângâindu-le.
Pentru a se asigura de soliditatea experimentului, cercetătorii au recreat aceste situaţii de trei ori, pe parcursul a câteva zile. Potrivit lui Mehrkam, o atenţie sporită din partea proprietarului favorizează joaca în rândul câinilor, atenţia umană augmentând atât frecvenţa, cât şi intensitatea comportamentelor asociate jocului.
„Este frapant că atunci când câini care au ocazia să se joace unii cu alţii sunt totuşi mai înclinaţi să facă mişcare şi să se joace când o persoană le dă atenţie”, a declarat unul dintre coautorii studiului, Clive Wynne, de la Universitatea din Arizona.
Cercetătorii au avansat mai multe teorii în legătură cu ceea ce ar putea provoca acest efect. O ipoteză este aceea că atenţia proprietarului reprezintă o răsplată dorită de câini, la fel ca în cazul copiilor care îşi roagă părinţii să îi urmărească în timp ce încearcă să le arate ce ştiu să facă.
Totodată, este posibil ca aceste patrupede să fi învăţat că joaca împreună cu alţi câini le aduce recompense mai mari, cum ar fi faptul că proprietarul li se alătură în joc sau că îi scoate afară.
De asemenea, este posibil ca prezenţa proprietarilor să le ofere câinilor un sentiment de siguranţă deoarece, în timp ce animalele folosesc jocul pentru a-şi consolida legăturile, uneori se poate ajunge la o formă de agresiune. Prezenţa unui om ar servi drept garanţie că nu va avea loc o încăierare.
Prezenţa unui om poate, de asemenea, să reprezinte un factor declanşator ce îmbogăţeşte mediul câinelui, provocând eventual un aflux de oxitocină, aşa-numitul hormon al iubirii, care aduce o stare emoţională pozitivă şi îmbie la joacă.
„Acest gen de studii conduc la mai multe întrebări decât răspunsuri”, a declarat Lindsay Mehrkam, care a adăugat că încearcă să urmărească mai multe piste în funcţie de aceste rezultate şi are în desfăşurare şi alte experimente.
Editor : G.C.
