Controversa peliculei „Nu mă atinge-mă”. De la „calamitate prostească”, la „originalitate și inteligență”, în presa internațională

Filmul experimental „Nu mă atinge-mă”, al Adinei Pintilie, a fost recompensat cu Ursul de Aur, cea mai înaltă distincție de la Berlinala 2018, și a câștigat și premiul pentru cel mai bun lungmetraj de debut. Pelicula a stârnit controverse în întreaga lume: criticii de film fie îl ridică în slăvi pentru originalitate și pentru viziunea regizorului, fie îl desființează, pe motiv că ar fi static și plictisitor.

Criticul de film Peter Bradshaw compară filmul „Nu mă atinge-mă” cu o ”calamitate”, cuvânt pe care îl repetă în articolul său publicat de The Guardian.

„Brexit. Trump. Și acum anunțul premiului Ursul de Aur. Cu adevărat, trăim într-o era a catastrofelor. Spre surprinderea nepoliticoasă a multora, anul acesta, Ursul de Aur a fost acordat filmului „Nu mă atinge-mă”, al regizoarei românce Adina Pintilie. Acesta este un documentar cvasi-ficțional despre sexualitate, care m-a băgat în valuri de depresie legat de cât de rușinos de îngrozitor este, de mediocritatea lui, de lipsa umorului și viziunea superficială asupra temei intimității”, scrie Bradshaw, care susține că pelicula este un amalgam de clișee despre sado-masochism, fetișuri și exhibiționism.

„Și cu toate acestea, Nu mă atinge-mă are cu siguranță admiratori. Am avut o conversație cu un distins critic italian, care consideră acest film cel mai bun din cadrul festivalului. Eu, personal, cred că este un lucru specific Berlinului să ridice în slăvi calamitoase unele filme, în detrimentul altora mai bune”, mai afirmă criticul de film.

Pe de altă parte, Deborah Young, criticul de film de la Hollywood Reporter, are numai cuvinte de laudă la adresa peliculei regizate de Adina Pintilie, pe care o numește o „incursiune în sexualitate, la limita incertă dintre ficțiune și non-ficțiune, care are capacitatea de a-ți deschide ochii”.

„Nu e loc pentru pudici în revelația „Nu mă atinge-mă”, unde personajele experimentează plăcerile și durerile trupurilor lor goale și ale modului în care se raportează la ele. Acest prim film al regizoarei românce Adina Pintilie este remarcabil pentru inteligența de care dă dovadă și pentru originalitate. Chiar dacă nu fiecare moment este fascinant de privit, majoritatea scenelor sunt, iar publicul adult ar trebui să găsească un efect terapeutic în franchețea cu care filmul se prezintă”, scrie Young.

„Oricât de fascinantă și originală ar fi abordarea lui Pintilie asupra intimității, ea nu devine niciodată cu caracter voyeuristic, nici măcar atunci când prezintă nuditate frontală. Acolo unde alți regizori ar stărui, ea dezvăluie puțin, fără să judece, și mută camera de filmat [...] Pelicula este filmată superb, cu scene post-moderniste de bun gust, ale lui George Chiper-Lillemark, și editat frumos de Pintilie”, mai remarcă Hollywood Reporter.