Pastila de limbă. Topul celor mai trăsnite declarații publice (I)
Radu Paraschivescu: În ediţia trecută m-am ocupat de câteva expresii construite în jurul cuvântului „foc” şi am promis să dedic trei ediţii celorlalte elemente: apa, aerul şi pământul. Nu-mi iau promisiunea înapoi, dar vă propun să ne distrăm un pic, aşa cum am făcut la fiecare sfârşit de an. Ce presupune asta? Pur şi simplu să revedem (şi eventual să îndreptăm) o parte dintre cele mai năstruşnice declaraţii făcute de diverse persoane publice în decursul anului.
Unul dintre foştii mari fotbalişti ai României îşi aduce aminte într-un interviu cum l-au împins colegii de vestiar să răspundă, pe vremea când juca în Spania, la întrebările unui ziarist sportiv. Şi zice aşa omul nostru: „Dintre toţi cei care eram acolo, mari şi foarte mari, m-au decernat tocmai pe mine să vorbesc.” Farmecul declaraţiei provine din umorul ei involuntar. Mai precis, din confuzia dintre două verbe: „a decerna”, cu sensul de „a acorda sau a conferi un premiu sau o medalie”, şi „a desemna”, cu sensul de „a indica o persoană” sau „a numi o persoană”. Enunţul corect ar fi fost: „Dintre toţi cei care eram acolo, mari şi foarte mari, m-au desemnat tocmai pe mine să vorbesc”. Fostul fotbalist a încurcat şi în alte rânduri borcanele de pe rafturile limbii române. De pildă, când a spus „Tot ce am făcut a fost cu dragoste pentru România şi în detrimentul echipei naţionale”, vrând de fapt să spună „Tot ce am făcut a fost cu dragoste pentru România şi în folosul echipei naţionale”. Sigur, asta nu-i scade cu nimic din valoarea cu adevărat excepţională ca sportiv.
Un politician care se laudă, mai degrabă inutil, cu o diplomă de medic se remarcă spre sfârşitul anului prin săpunirea vârtoasă a Occidentului care, vezi Doamne, vine să ne dea note la purtare şi să ne ameninţe cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Indignarea viforoasă a cetăţeanului ia următoarea formă: „Când Brâncuşi făcea statui, occidentalii inventau homosexualitatea şi făceau órgii”. Dacă n-ar avea patru bazaconii în conţinut, afirmaţia ar putea să fie trecută cu vederea. Numai că are. Iată-le: 1. Nu există raport de simultaneitate între perioada când a creat Brâncuşi şi apariţia homosexualităţii. 2. Primele manifestări homosexuale nu au apărut în Occident. 3. Homosexualitatea nu se inventează, că nu e telefon sau bec. 4. Cuvântul „órgii” e corect doar ca formă de genitiv al substantivului „orgă”: „Dimensiunile órgii din această biserică sunt impresionante”. Deputatul se va fi gândit, probabil, la „orgii”, dar ceva (poate neştiinţa de carte) l-a împiedicat să accentueze corect. Nu e o dramă. În fond, la televizor se difuzează în continuare diverse reclame în care se spune incorect „cápsulă” în loc de „capsúlă”, cum ar fi corect.
Vine la rând un artist mic la stat, dar mare la glas, care onorează cu prezenţa în schimbul onorariilor tot felul de evenimente, cu precădere nunţi. Invitat într-o emisiune nocturnă să definească şmecheria, el spune aşa: „Şmecherie înseamnă să ai pentru cine să te duci acasă, iar când deschide băiatul meu frigiderul, să cadă puii peste el.” Aici nu-ţi rămâne decât să râzi. Pe de o parte, cine nu are pentru cine să se ducă acasă nu poate fi şmecher. Pe de altă parte, definiţia pe care o dă cântăreţul începe impersonal, dar continuă la persoana întâi singular. Pe de a treia parte, e remarcabilă cuplarea şmecheriei la preaplinul alimentar. Pe de a patra parte, iată o imagine epocală: cea a bietului copil care, neştiind ce-l aşteaptă, riscă să se sufoce sub asaltul puilor prăvăliţi peste el la nevinovata deschidere a frigiderului. Mai ştii, poate că asta înseamnă de fapt „să o PUI de mămăligă”.
În fine, trebuie menţionată şi o afirmaţie care ne vorbeşte tuturor despre adevăratele primejdii şi capcane ale religiei: „Jandarmeriţa a fost bătută cu bestialitate de protestanţi”. Ce poţi să spui? Bine că n-au fost şi niscai greco-catolici prin preajmă, cine ştie ce-ar mai fi păţit femeia. Autoarea acestui şut cu stângul în dreptul vocabularului vine din sferele înalte ale politicii româneşti şi e pe punctul să întemeieze o veritabilă poetică a confuziei, în orizontul căreia se gândeşte la un cuvânt şi-i iese pe gură altul. În acest caz, persoana în cauză i-a avut în minte, fireşte, pe protestatari şi a vrut să spună „Jandarmeriţa a fost bătută cu bestialitate de protestatari”. Ce-a ieşit aţi văzut şi dumneavoastră.
Mai am câteva citate poznaşe pe care vreau să vi le aduc la cunoştinţă, dar le păstrez pentru ediţia viitoare”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
