BONTON. Respectul pentru părinți
Poetul şi traducătorul Radu Cârneci s-a născut într-un sat din judeţul Buzău. Modelul după care a fost crescut a fost cel pe care părinţii săi îl ştiau din bătrâni: într-o familie serioasă tatăl trebuie să fie grijuliu, dar autoritar, iar mama blândă şi iubitoare, pâinea lui Dumnezeu.
„Am avut un tată care prin fermitate şi asprime a impus o stare nu numai de respect, ci de a lua în serios viaţa. Mama mea a fost o fiinţa deosebită. Ea a fost întotdeauna foarte puternică moral. Ştia să pună lucrurile la punct şi cu blândeţe, cu multă blândeţe”, povestește poetul.
Ceea ce învăţăm de la părinţi ne rămâne pentru o viaţă întreagă. În cazul istoricului Filip Iorga, părinţii, dar şi bunicii au fost cei care i-au ghidat paşii. De la ei a învăţat ce înseamnă buna-cuviinţă. „Politeţea e o formă de caritate (...) şi o formă de afecţiune. Ştiu din poveştile de familie că în generaţia bunicilor mei (...) se adresau cu dumneavoastră, cu dumneata. În generaţia mea, nu. Sigur, ne tutuiam părinţii (...) Şi cred că asta nu e neapărat o pierdere, pentru că, vedeţi, în limba engleză diferenţa între tu şi dumneavoastră nu există şi totuşi britanicii sunt unii dintre cei mai politicoşi şi protocolari”, spune el.
Orice familie care se respectă are norme de comportament şi convenţii urmate de toată lumea, de la mic la mare. În acest fel de familie a crescut şi doamna Carmen Anghelescu, psiholog şi doctor în dezvoltarea copilului al Universităţii Boligny din Paris. „Nu am trăit într-o familie autoritară. Am trăit într-o familie în care regulile mi-au fost explicate, poate nu întotdeauna mi-au convenit, dar am înţeles că trebuie să le accept pentru că... este exact aşa cum avem legi: nu toate legile ne plac, dar noi trebuie să le respectăm, să ţinem cont de ele”.
„Nu vreau să ajung ca tata!" sau „Nu vreau să ajung ca mama!" este deseori răbufnirea pe care o au adolescenţii. Şi aşa apare conflictul între generaţii. Mai târziu însă, când şi noi ajungem să avem copii, ne dăm seama cât le datorăm părinţilor.
„Cred că cea mai mare răsplată pentru un părinte nu e să-i returnezi la bătrâneţe material lucrurile astea, ci afectiv şi să vadă la tine acelaşi tip de atitudine faţă de copiii tăi, faţă de cei din jur, să vadă că sămânţa bună a prins şi că rodeşte”, consideră Filip Iorga.
„Cu copiii mei în momentul de faţă există un respect care este foarte bine altoit pe o prietenie, pe o stare morală (...) superioară. Eu cred că le-am transmis de la începutul începutului această relaţie de cinste, de a respecta frumosul, de a respecta ceea ce este esenţial în viaţă”, subliniază Radu Cârneci.
„Puterea exemplului e foarte puternică”
Copiii moştenesc agoniseala de-o viaţă a părinţilor. La fel de uşor însă o pot risipi. Ce ramâne sunt valorile, principiile. „E foarte puternică puterea exemplului. Bunicul meu era foarte strict în privinţa sărutatului mâinii doamnelor. Era ceva obligatoriu şi ştiu că de mic eram învăţat că trebuie să fiu foarte atent cu doamnele”, povestește Filip Iorga.
„Am rămas cu felul meu de a fi prin ceea ce am văzut la părinţii mei. Am înţeles de ce e bine să spui adevărul şi de ce nu e bine să minţi. De ce e bine să ţii cont de ce a muncit cineva şi să apreciezi munca cuiva, (…) că succesul e dat de efortul pe care eu îl fac, şi nu mi se oferă”, subliniază Carmen Anghelescu.
„Părinţii, dacă sunt adevăraţi, cinstiţi şi frumoşi faţă de copiii lor, contribuie în mod deosebit la formarea unor conştiinţe de familie, de neam, de respect”, spune Radu Cârneci. „Pentru mine, familia nu înseamnă numai membrii prezenţi printre noi, cei cu care ne întâlnim din când în când la mese de familie. Familia înseamnă şi cei care au fost înaintea noastră şi înseamnă şi proiecţia în cei care vor veni după noi”, explică Filip Iorga.
Să-ţi respecţi părinţii este un principiu străvechi, biblic. Iar o societate civilizată este una care respectă moştenirea lăsată de înaintaşi. „Cred că familia poate şi trebuie să rămână un liant esenţial în vieţile noastre şi că părinţii, bunicii şi strămoşii au o valoare de capital simbolic, de prezenţa vie şi de exemplu de urmat. Părinţii şi familia: refugiu al umanităţii”, subliniază Filip Iorga.
Un vechi proverb ne învaţă că părinţii sunt lauda copiilor, iar copiii, cinstea părinţilor. Atâta vreme cât avem încă părinţi, să nu uitam sa-i respectăm, să-i iubim şi mai ales să-i înţelegem.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
