DIGICULT. Două generații într-un spectacol așteptat

Avându-i în rolurile principale pe Emilia Popescu şi Ştefan Bănică Jr, spectacolul reuneşte patru generaţii de actori, într-o distribuţie ce nu poate rămâne neobservată.

În materialul realizat de echipa Digicult, reprezentanţii acestor generaţii, marii actori, dar şi cei mai tineri dintre ei povestesc despre experienţa numită Cehov, despre lucrul la acest spectacol dar şi despre ce a însemnat, pentru fiecare dintre ei rolul interpretat. Şi aşa aflăm că pe Vladimir Găitan îl încearcă gânduri de retragere, că priveşte acest rol ca pe unul dintre ultimele:.„Realizez că-i tot mai greu...această îmbătrânire, oboseală fizică pe care o simt după fiecare spectacol, din ce în ce mai pregnantă mă face să mă gândesc foarte serios dacă voi mai putea să mă angajez; sunt lucruri pe care le priveşti cu realism pentru că dacă în tinereţe anumite eşecuri ţi se iertau, la vârsta asta nu te iartă nimeni. Greşelile tale sunt amendate cu multă cruzime de cei din jurul tău iar tu le primeşti cu o suferinţă îngrozitoare şi te întrebi cu ce preţ. Şi atunci revin la o vorbă înţeleaptă: „Hai să mă retrag în glorie!”.

La polul opus, Ştefan Bănică Jr. îşi doreşte să aibă roluri cât mai variate, să joace cât mai mult, în spectacole care să-l provoace artistic şi, evident, cu succes la public. „Pe mine întotdeauna m-a interesat varietatea rolurilor şi acum, la Teatrul de Comedie, jucând Pescăruşul e o plăcere imensă. Mă bucur că sala este plină, că oamenii vor să vadă, că oamenii vor să înţeleagă şi acum ce înseamnă un spectacol de Cehov pentru că până la urmă Cehov este atât de mare încât el este universal şi va fi indiferent de generaţii. Important e cum îl faci înţeles în epoca ta.”

Întrebat de reporterul Digicult dacă duce vreodată cu el povara vreunui personaj, dacă i s-a întâmplat să poarte cu el personajul şi după căderea cortinei, Ştefan Bănică Jr. spune că nu crede în asta. „Pe mine actorul care mă convinge pe scenă nu mă interesează ce face el în viaţa particulară, nu mă interesează dramele lui. Eu am jucat cu tata mort pe masă, tatăl meu la fel, am jucat comedie şi asta e. Eu sunt pe principiul actorului bătrân. Ştii când nu mai vine actorul la teatru? Când moare. Asta mi se pare mai important decât să port personajul în mine şi mă duc acasă şi eu sunt el. Nu cred în chestia asta, chiar nu cred.”

Întreg materialul cu povestea unui spectacol ce pare că se va transforma într-un alt succes al Teatrului de Comedie, sâmbătă, ora 14.30, la Digicult.