În celebra lor carte "De ce eșuează națiunile”, economiștii Daron Acemoglu și James A. Robinson argumentează că, în centrul prosperității sau declinului unei națiuni, se află instituțiile economice și politice ale statului respectiv. Instituțiile incluzive, care promovează participarea largă și protejează drepturile de proprietate, duc la creștere economică și prosperitate. În schimb, instituțiile extractive, care concentrează puterea și resursele în mâinile unei elite restrânse, conduc la stagnare și sărăcie. Renașterea unei democrații eșuate necesită o combinație de voință societală, reforme instituționale și sprijin extern, toate fundamentate pe principii de incluziune, responsabilitate și reziliență.
Democrația românească, construită după 1989, a parcurs perioade de progres, dar și dureroase episoade de regres care au pus la încercare încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Cel mai recent, modul în care s-au derulat ultimele confruntări electorale a generat groaza că democrația românească riscă să eșueze lamentabil la doar 35 de ani de la nașterea ei.
România se confruntă cu o serie de probleme care îi amenință stabilitatea democratică, politică, economică. Polarizarea socială, scăderea participării civice, slăbiciunea instituțiilor publice și corupția persistentă sunt semnale clare ale unei democrații fragile ce poartă pe umeri mari costuri financiare. Potrivit autorilor citați, aceste fenomene apar în contextul existenței unor instituții extractive, care favorizează elitele și marginalizează cetățenii. În România, astfel de manifestări sunt vizibile prin lipsa transparenței, inegalitățile economice și gestionarea deficitară a resurselor publice.
Renașterea României în 2025 necesită o reînnoire a clasei politice. Liderii politici trebuie să demonstreze angajamentul real față de valorile democratice și să acționeze în interesul public. Integritatea și responsabilitatea trebuie să fie criteriile de bază pentru selecția și promovarea conducătorilor. Probabil că și sistemul electoral trebuie reformat pentru a asigura reprezentarea echitabilă a segmentelor societății și pentru a promova stabilitatea politică.
În plus, echilibrarea finanțelor publice este provocarea majoră care trebuie abordată cu responsabilitate. România se confruntă cu un deficit bugetar uriaș, creșterea costurilor cu datoria publică și o economie încetinită ce riscă recesiunea. Este esențial ca guvernul să adopte măsuri fiscale echilibrate, care să nu împovăreze și mai mult economia. Reechilibrarea bugetară trebuie să fie graduală și bine planificată, evitând măsurile populiste cu efecte negative pe termen lung. Investițiile strategice în infrastructură, educație și sănătate sunt prioritare pentru stimularea creșterii economice și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor.
Nu în ultimul rând, România trebuie să se angajeze ferm în lupta împotriva corupției, să consolideze independența justiției și să promoveze transparența în toate sferele guvernării. Construcția unor mecanisme de control eficiente și sancționarea riguroasă a abuzurilor de putere sunt pași vitali pentru recâștigarea încrederii cetățenilor în instituțiile statului.
Apoi, un alt aspect crucial pentru ca o democrație să nu eșueze este promovarea coeziunii sociale. În ultimii ani, România s-a confruntat cu adâncirea inegalităților economice și sociale, ceea ce a alimentat nemulțumirile și tensiunile interne. Este imperativ ca guvernul să adopte politici care să reducă inegalitățile și să creeze oportunități egale pentru toți cetățenii. Educația și sănătatea trebuie să devină reale priorități naționale și nu doar pompoase titluri de legi cu care să se împăuneze vremelnici conducători ai statului. Accesul universal și echitabil la aceste servicii este esențial pentru construirea unei societăți coezive. Dialogul și participarea civică stimulează implicarea cetățenilor în procesul democratic, întărind legăturile sociale.
Pe lângă măsurile interne, România trebuie să își consolideze relațiile internaționale și să se integreze mai profund în structurile europene care pot oferi sprijin economic, tehnic și politic necesar pentru consolidarea instituțiilor democratice și promovarea dezvoltării durabile.
Corupția, autoritarismul, inegalitatea și polarizarea socială erodează instituțiile și valorile democratice, ducând la prăbușirea lor. Dar eșecul unei democrații nu înseamnă neapărat sfârșitul poveștii. Winston Churchill spunea că "Democrația este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate de-a lungul timpului”, subliniind astfel că, în ciuda imperfecțiunilor și provocărilor sale, democrația rămâne cea mai bună opțiune disponibilă pentru guvernare, în comparație cu toate celelalte sisteme politice pe care le-am avut și le avem la dispoziție. Multe națiuni au reușit să-și reconstruiască sistemele democratice, demonstrând că renașterea este posibilă.
În contextul dificil al provocărilor interne și dinamicei globale, 2025 trebuie să devină un reper în efortul României de a renaște o democrație stabilă, capabilă să asigure bunăstare, echitate și reziliență.
Un prim pas esențial este restaurarea integrității instituționale.
