Ce viitor mai are programul Anghel Saligny? Răspund jurnaliștii Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu
„Ce viitor mai are programul Anghel Saligny?”, o întrebare la care răspund jurnaliștii Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu. Florin Negruțiu afirmă că „Programul Anghel Saligny a fost o mare iluzie, alimentată cu bani din viitor, fără control și fără direcție reală. A devenit o jucărie electorală defectă.” Claudiu Pândaru adaugă că „Problema principală a programului este lipsa unui obiectiv național coerent – sunt bani care nu transformă vieți, ci se evaporă în șanțuri care nu duc nicăieri și conducte care nu se leagă de nimic.”
Discuția integrală:
Claudiu Pândaru: O importantă dezbatere politică a izbucnit în momentul în care premierul Ilie Bolojan a anunțat că o parte din proiectele de investiții finanțate prin Anghel Saligny vor fi oprite. Motivul? Matematic: nu mai sunt bani. Presiunea politică e uriașă – de la primari PSD, la primari PNL. Florin, cine va câștiga: primarii sau Ilie Bolojan?
Florin Negruțiu: Așa cum ziceam cândva: „Unde să vă dau, dacă atâta e?” Cam așa vine Bolojan la primari. Doar că trebuie să spunem clar: nici înainte nu au fost bani reali. Cei 10 miliarde de euro din Anghel Saligny au fost în mare parte doar credite de angajament, bani împrumutați, promisiuni, nu bani lichizi. Din aceștia, 4 miliarde de lei pentru lucrări deja executate n-au fost plătiți. Practic, ne-am furat singuri căciula.
Programul Anghel Saligny ar fi trebuit să aducă satul românesc în secolul XXI. În schimb, a adus o sumedenie de cârpeli și investiții inutile. Fără control, fără priorități, fără coerență. O rețea de bani sifonați de firme abonate la contracte publice, pe criterii politice. Acum s-a oprit „jucăria” și va fi mare supărare în partide. Vor urma negocieri dure pentru reîncadrarea proiectelor în bugetul real, care e mult mai mic.
Claudiu Pândaru: Problema de fond a programului Anghel Saligny este că nu a fost niciodată un program de dezvoltare, ci un program electoral. A fost, probabil, cel mai mare program electoral din România post-decembristă. S-a promis mult, s-a săpat și mai mult, dar fără viziune.
De fapt, e ca și cum ai stropi deșertul și ai aștepta să crească flori. Nu va crește nimic. La final, oamenii din sate văd că s-au tras țevi, dar apa nu curge. Că se face canalizare, dar conductele nu duc nicăieri. Că s-au tras gaze, dar magistrala e la zeci de kilometri distanță. Și, desigur, avem terenuri de fotbal în sate fără copii, parcuri fără vaci și fântâni arteziene unde nu vine nimeni.
Florin Negruțiu: Îți dau un exemplu: în satul bunicilor mei s-a făcut, prin Anghel Saligny, un teren de fotbal cu gazon sintetic și nocturnă. Impecabil. Doar că în sat nu mai sunt copii. Terenul e închis cu lacăt ca să nu se „strice.” În același sat, asfaltul e doar până la jumătate. Restul e Dumnezeu cu mila. Cam asta este eficiența reală a acestui program.
Claudiu Pândaru: Fără un plan coerent, fără control și fără viziune, Anghel Saligny rămâne un simbol al haosului și al risipei. Un program fără cap, fără mâini, fără picioare – dar cu foarte multe portofele de hrănit. Dacă Guvernul Bolojan vrea să arate că e altceva, acum e momentul să oprească acest sistem. Sau va deveni, și el, parte din el.
