O vorbă din bătrâni spune că pentru a ajunge la liman trebuie muncit zi-lumină. Mă tem că la cum arată azi România trebuie muncit ceva mai mult.
Schimbarea orei de două ori pe an este încă una dintre moștenirile perioadei comuniste. Am luat-o de bună și am perpetuat-o așa cum am luat de bune multe altele din celelalte vremuri. Am trecut peste diminețile complicate, mânați de la spate de gândul cel bun că facem economie la curent electric. Și, nu-i așa?, economia este bună. Azi am spune că scade și amprenta de carbon.
De fapt, beneficiile dublei bulversări anuale au ajuns în timp să fie nesemnificative raportat la costurile calculate în eficiență și sănătate.
Comuniștii socoteau că mai puțină electricitate consumată se traduce automat în economii, deci în eficiență, deci în bunăstare. La treizeci de ani de la Revoluție, capitalismul învățat cu greu ne spune cu totul altceva. Cum spunem noi în Ilfov, you need to spend money in order to make money. Cu alte cuvinte, consumul de electricitate poate fi un indicator, dacă nu o condiție, a faptului că economia funcționează. Și produce pe cale de consecință bunăstare.
Nordul Europei, cu răsăritul de soare hibernal pe la ora brunch-ului, este un exemplu grăitor. Au prosperat deși nu sunt interesați major de mărunțișul obținut economisind energie de la becuri. Nu au inventat mai multă lumină, nici nu au suplimentat numărul de ore dintr-o zi. Ce au făcut ei important este că au transformat cumva curentul electric în profit prin inovație și procese eficiente.
Evident, nici în România de azi diferența nu se va face din economii marginale de energie. Iar anul acesta este ultimul în care mai dăm ceasul înainte și-napoi, comisia europeană ne cere din 2022 să ne hotărâm ce oră vrem.
O idee bună ar fi să schimbăm becurile vechi cu leduri noi și să ne propunem cu încredere să ne prindă seara la muncă, în loc să ne bucurăm temporar că vom dormi cu o oră în plus.
#HaiSaFacemTreaba
