Editorial Semnificația unei crime | Cazul uciderii unui supraviețuitor al Holocaustului, Boris Romanțenko, de către armata rusă

Data publicării:
Alexandru Muraru
Alexandru Muraru
Deputat PNL
Alexandru Muraru este președintele PNL Iași. Este doctor în ştiinţe politice, cercetător ştiinţific şi cadru didactic în Departamentul de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
alexandru_muraru
Deputatul PNL, Alexandru Muraru

În numele „denazificării” Ucrainei un supraviețuitor al Holocaustului a fost omorât în orașul Harkov în urma bombardamentelor armatei ruse. Bărbatul se numește Boris Romanțenko, avea 96 de ani și trecuse în al doilea război mondial prin patru lagăre de concentrare – Buchenwald, Peenemünde, Mittelbau-Dora și Bergen-Belsen. A fost vicepreședinte al Comitetului Internațional Buchenwald – Dora și a fost foarte activ și implicat în acțiunile de păstrare a memoriei victimelor crimelor naziste.

Vineri, 18 martie 2022, un obuz lansat de armata rusă a căzut peste casa în care locuia Boris Romanțenko și l-a ucis. Destinul acestui supraviețuitor al celei mai mari tragedii a umanității a fost frânt frânt de către un stat barbar, Federația Rusă.

Moartea lui Boris Romanțenko este o tragedie aparte. Este o premieră absolută ca un supraviețuitor al Holocaustului să fie ucis în acest fel incalificabil, în numele unei închipuite „denazificări”. Nu a fost un accident pentru că întreaga invazie nu este un accident, ci este o modalitate patentată a liderilor de la Kremlin de a călca în picioare orice, totul. Orice cultură, orice simbol, orice urmă de umanitate sunt strivite cu șenilele tancurilor, sunt țintite cu rachete și obuze. Aici se închide discursul despre „denazificare”, în uciderea lui Boris Romanțenko și a tot ceea ce a însemnat el pentru memoria victimelor Holocaustului.

Eforturile pentru a afla ce s-a întâmplat cu adevărat cu fiecare evreu care a căzut în mâinile naziștilor au fost îndelungate, păstrarea memoriei victimelor nazismului a fost o inițiativă demnă de cele mai nobile idealuri umaniste. Boris Romanțenko a fost unul dintre cei care au făcut acest efort umanitar, un om care era de-acum un simbol al unui lucru pe care îl simțim în sinea noastră cu toții, și anume că, prin orice dificultăți sau drame trecem, până la urmă decența și umanismul prevalează asupra barbariei. Obuzul rusesc a stins viața acestui om, dar ceea ce simboliza el va dăinui, iar de data aceasta barbaria poartă uniforma armatei ruse.

Parcă niciodată minciuna nu a fost mai gogonată – în numele „denazificării” să ucizi supraviețuitori ai Holocaustului – și sentimentul de gol, de lipsă de sens, să străbată atât faptul în sine, cât și explicațiile sale. Bombardamentul asupra civililor înseamnă crime de război și acestea vor trebui judecate negreșit la finalul acestei invazii iraționale. Armata rusă, comandanții săi militari, liderii de la Kremlin – cu toții sunt în acest moment criminali de război. Ei ucid fără remușcări civili între care și supraviețuitori ai Holocaustului, distrug comunități, strivesc destine și pângăresc simboluri.

Așa cum am mai spus, crimele de război oribile din oraşele şi satele Ucrainei astăzi ale Federaţiei Ruse comandate de Vladimir Putin şi elita genocidală de la Kremlin aduc un enorm prejudiciu inclusiv memoriei soldaţilor sovietici care au luptat împotriva nazismului între 1941 şi 1945.

Acum câteva săptămâni am spus că niciodată în Europa un spaţiu atât de vast, peste care trupele naziste şi aliaţii lor au persecutat şi exterminat evreii şi unde zac rămăşiţele victimelor Holocaustului descoperite sau nedescoperite, marcate sau nu, sub memoriale sau în gropi comune, nu a mai fost în situaţia de a fi devastat şi compromis definitiv. Aşadar, Rusia a înregistrat şi această premieră negativă, este pentru prima dată de la încheierea celui de al doilea război mondial când memoria victimelor Holocaustului este ultragiată şi atacată tocmai de o naţiune care s-a aflat între naţiunile aliate care au învins Germania nazistă.

Mai mult, crimele comise la Bucha, primul din secolul XXI, genocidul barbar, torturile și crimele de la Mariupol, în alte orașe și sate din Ucraina, confirmă că Federația Rusă este astăzi cel mai notoriu stat criminal după tot ce a reușit să facă mediul international în ultimii 70 de ani pentru a preveni crimele împotriva umanității și genocidul.

Actul ucigaș săvârșit de armata rusă împotriva supraviețuitorului Holocaustului nu este singular. Vă reamintesc, la începutul lunii martie armata rusă a bombardat Memorialul Victimelor Holocaustului de la Babi Yar. Acest Memorial evocă crimele teribile înfăptuite de Germania nazistă și colaboratorii ei împotriva evreilor de pe vastul teritoriu ucrainean, iar între aceste crime înspăimântătoare se numără și cea care a început pe 29 septembrie 1941 cu execuția a 33.761 de evrei și aruncarea lor în râpa de la Babi Yar, de la marginea orașului Kiev.

Așadar, armata rusă distruge probe istorice ale Holocaustului operat de naziști pe teritoriul ucrainean și ucide supraviețuitori ai ororilor din lagărele naziste. Nu mai este nicio îndoială că narațiunea Federației Ruse aspra „denazificării” Ucrainei este cea mai grosolană și violentă manipulare asupra discursului public în materia protecției memoriei europene și a victimelor Holocaustului.

Partenerii noștri