Victor Ponta, la un pas de a pleca din PSD

Data publicării:
Dan Turturică
Dan Turturică
Jurnalist, coordonează site-ul Digi24. Și-a început activitatea publicistică în 1990. Redactor-şef “Evenimentul Zilei” (2000-2004) și ”România liberă” (2007-2015). A prezentat și moderat mai multe emisiuni de televiziune.
Calin Popescu Tariceanu la Digi24 fundal Victor Ponta

Victor Ponta este pe tot terenul. Scrie zilnic pe Facebook, dă interviuri, face declarații peste declarații, una mai bombastică decât alta și își mitraliază de la șold dușmanii – președintele Iohannis, premierul Cioloș, ministrul Justiției Raluca Prună, liderii PNL, jurnaliști, societatea civilă, ”strada”, în general toți cei pe care îi consideră vinovați de pierderea alegerilor prezidențiale și a funcției de premier. Și pe care își permite să-i atace public.

La prima vedere, Ponta nu face altceva decât să-și dea frâu liber frustrărilor. S-a umplut România de foști care își varsă fierea pe unde apucă, disperați că ar putea să nu mai fie niciodată ce au fost. Jocul lui Ponta merită, însă, urmărit pentru că ținta reală a atacurilor sale indică unde se va da următoarea bătălie politică importantă. În PSD.

Fostul lider al partidului pune în practică sfatul lui Sun Tzu: ”Arată-te puternic când ești slab și slab când ești puternic.” Iar el este slab. Nu mai are funcție, DNA pune o presiune din ce în ce mai mare asupra lui, dar și a familiei și a prietenilor, nu se poate sfătui cu prietenul său de nădejde, Sebastian Ghiță — motive suficiente pentru a se simți obligat să proiecteze o imagine de forță.

Dar mai există o rațiune pentru care această necesitate a devenit critică. Este slab în raport cu cel mai mare rival al său: Liviu Dragnea. Azi, Victor Ponta nu are aproape nimic de împărțit nici cu Iohannis, nici cu Cioloș, Prună, Predoiu, Blaga, Gheorghiu, ziariștii sau societatea civilă.

De ce? Pentru că planurile sale de viitor sunt legate în primul rând de PSD. Își dorește mai mult decât oricând, pentru a reveni în jocul mare, să fie numit ceva. Ideal, premier. Dar nici președinte al Camerei Deputaților nu e de lepădat. Nimeni din opoziție sau din media nu îl poate împiedica pe Ponta să fie propus și susținut de PSD pentru una dintre aceste funcții.

Singurul care are drept de veto este Liviu Dragnea. Și îl exercită. Nu vrea ca Ponta să capete din nou putere în PSD. Știe foarte bine că în clipa în care fostul său șef ar primi din nou o funcție forța sa în partid ar crește considerabil. Iar toți apropiații lui Ponta, pe care i-a îndepărtat cu greu, s-ar strânge din nou în jurul celui care i-a făcut mari.

De ce ar vrea Dragnea să își crească un pol de opoziție în propriul partid când acum are tot ce și-a dorit? A trecut cu bine de momentul condamnării și a câștigat alegerile locale. Atât viitorul său cât și cel al partidului sună bine. A obținut două victorii într-un interval foarte scurt, care îi pot asigura o domnie liniștită multă vreme. În contextul actual poate privi alegerile generale cu maximă relaxare. La cât de blocat este PNL, doar dacă ar comite erori majore ar putea rata câștigarea parlamentarelor.

Așadar nu are nici un motiv să-și bată cuie în tălpi. Ascensiunea lui Ponta i-ar putea periclita poziția în partid dar are și potențialul de a genera exact acel context riscant în raport cu instituțiile, care să pună în pericol tot ceea ce acum îi apare ca fiind aproape cert. Și dacă mai avea vreun dubiu, chemarea sa la DNA de azi ar trebui să îi reamintească poziția vulnerabilă în care se află.

În mare parte, ostilitățile dintre Ponta și Dragnea se desfășoară în surdină. În public, fostul pășește ca pe ouă, atent să nu îl supere pe actualul. A ținut chiar să declare explicit că nu îi vânează scaunul: ”Dacă se va retrage domnul Dragnea, o să vină altcineva la conducerea PSD. Nu eu…”.

Pe de altă parte, Ponta încearcă din ce în ce mai insistent să seteze agenda PSD. Iar asta îl irită pe Liviu Dragnea. Somațiile repetate ca PSD să îl dea jos cât mai rapid pe Valeriu Zgonea și să depună moțiune de cenzură împotriva guvernului Cioloș ”imediat după 15 iunie!” au fost interpretate aproape ca o declarație de război.

Nu întâmplător, Dragnea i-a transmis lui Ponta că PSD nu va depune moțiune de cenzură, ci va lăsa Guvernul să își ducă mandatul până la capăt. Iar faptul că Dragnea a ținut să declare închis subiectul moțiunii de cenzură chiar duminică seara, după încheierea alegerilor, într-un moment dedicat, de obicei, exclusiv sărbătoririi victoriei, arată cât de tare îl deranjează presiuniile pe care le face Ponta în raport cu cele două funcții care îl interesează.

Mai este și un alt motiv pentru care Dragnea a vrut să-i răspundă chiar în seara victoriei la locale, deși Ponta făcuse declarația cu moțiunea de cenzură cu o săptămână în urmă. Știe că atacul fostului premier pe acest subiect prinde la pesediști. Toți mârâie pe ascuns de frustrare că nu sunt la guvernare deși sunt cel mai puternic partid, iar localele tocmai le-au reconfirmat poziția.

Toți sunt enervați că Dragnea nu îndrăznește mai mult, ca să îi readucă la marile rezervoare cu bani publici ai administrației centrale. Liderul PSD a ținut să le închidă gura, și lor și lui Ponta, în momentul său de maximă forță. La scurt timp după ce rezultatul votului i-a confirmat valoarea ca lider. S-a folosit de votul de încredere primit implicit prin victoria electorală pentru a le cere să aibă răbdare până la toamnă.

Ponta a reacționat aparent docil la mesajul tranșant dat de Dragnea. Nu l-a contrazis direct, dar a spus că ”decizia (privind moțiunea de cenzură –n.m.) o vor lua Liviu Dragnea, cu Călin Popescu-Tăriceanu, cu Vali Steriu”. Cum ar veni, Dragnea nu poate decide de unul singur când trebuie dat jos guvernul Cioloș.

Dar nici Dragnea nu și-a permis să i-o reteze scurt lui Ponta. A înghițit afrontul că ar avea nevoie de aprobarea lui Tăriceanu sau a UNPR pentru a grăbi sau întârzia o moțiune de cenzură. Din același motiv menționat mai sus.

S-au acumulat prea multe tensiuni în PSD în legătură cu intrarea la guvernare, ca să riște să fie bănuit că are o înțelegere ascunsă cu președintele Iohannis, sau cu alte forțe, pentru a-l proteja pe Dacian Cioloș. Este obligat să pară sincer interesat de intrarea cât mai rapidă la guvernare și să arate că singurul motiv care îl împiedică să acționeze este teama de a nu nimeri din lac în puț.

Așa că i-a răspuns lui Ponta cu aceeași monedă. A declarat, duminică seara, că a vorbit cu partnerii politici și că ar fi ajuns la un consens – ”domnul președinte Iohannis nu va pune un premier din cei pe care îi vom propune noi și atunci putem să ajungem într-o situație și mai rea.”

Subiectul nu este însă închis. El va fi repus pe tapet deîndată ce războiul de poziții, la care asistăm acum, se va acutiza. Moment de care ne apropiem cu viteză. Deîndată ce locul lui Valeriu Zgonea va fi luat de Florin Iordache (așa cum pare foarte probabil acum), Ponta va primi o nouă dovadă că nu trebuie să aștepte sprijin de la actualul lider al PSD. Iar dacă nu a fost susținut pentru șefia Camerei Deputaților este evident că nu mai poate spera nici la revenirea ca premier, după alegeri.

Pe cine se bazează Victor Ponta în lupta cu Liviu Dragnea? În primul rând pe Călin Popescu-Tăriceanu. Acesta are câteva instrumente de persuasiune care îi permit să ceară liderului PSD sprijin pentru Victor Ponta – cum ar fi nevoia PSD de a obține majoritatea în cât mai multe consilii județene sau perspectiva formării unei majorități parlamentare în toamnă.

Dar este puțin probabil ca Dragnea să cedeze. Și nu pentru că nu i-ar conveni parteneriatul cu ALDE ci pentru că vede în tandemul politic Ponta-Tăriceanu un risc pentru el și pentru PSD. Depunerea de către cei doi a unui proiect de lege privind implementarea unei directive europene în materie de justiție este văzută de Dragnea ca o încercare de a împinge PSD într-un nou conflict cu acea zonă a statului care nu mai ascultă de ordinele politicului.

Evident, Dragnea are și el multe motive de nemulțumire față de instituțiile vizate de Ponta și Tăriceanu, dar cel puțin deocamdată preferă să se abțină de la gesturi bruște. Pare mai dispus să acționeze după parlamentare.

Ori, prin susținerea lui Ponta la șefia Camerei Deputaților ar fi însemnat să plaseze tandemul Ponta-Tăriceanu la comanda întregului Parlament. Alianța dintre președinții celor două camere, cu poziții strident anti-DNA, ar scoate la lumină, cu șanse mari de a fi adoptate, toate proiectele legislative care vor să oprească lupta anti-corupție. Nu e o coincidență că Dragnea a declarat, azi, la ieșirea de la DNA, că noul său dosar nu îl va face să-și reconsidere poziția față de proiectele legislative anti-justițiare: ”le-am ținut până acum și o să le țin în continuare, pentru că eu nu reacționez ca alții…”

Însă, fie că și-a luat gândul de la a mai testa forța instituțiilor justițiare, fie că așteaptă un moment mai bun, în nici un caz nu vrea ca Ponta și Tăriceanu să decidă când intră PSD în război. Vrea ca decizia să fie a lui și să-i folosească în primul rând lui, nu altora. Așa se explică reacția sa publică – ”Eu am aflat de la televizor de acest proiect al lui Ponta și Tăriceanu…Nu l-am văzut, nu am avut onoarea să fac parte din această echipă.”

Multiplele interese comune pe care le au Ponta și Tăriceanu înseamnă șanse crescute pentru o colaborare mai profundă decât simpla coalizare împotriva dușmanilor comuni, DNA, SRI, președintele Iohannis. O variantă care nu îi convine deloc lui Liviu Dragnea, care a făcut recent câteva aluzii la apropierea de China a celor doi. Victor Ponta a vizitat China la mijlocul lunii mai, când a participat la Forumul la nivel înalt al partidelor politice din China și Europa. Călin Popescu Tăriceanu va pleca și el curând, iar între timp invitațiile adresate de ultimul oficialilor chinezi se înmulțesc.

Indiferent însă care sunt polii geostrategici spre care se orientează Ponta și Tăriceanu, un lucru este cert. Liviu Dragnea nu va accepta ca Victor Ponta să impună în PSD o altă agendă decât cea agreată de el. Așa se explică atenționarea destul de străvezie pe care i-a adresat-o prin declarația că prezența în Parlament va fi un criteriu important în alcătuirea listelor de candidați la parlamentare. Dacă Dragnea își menține poziția, Victor Ponta, unul dintre campionii la absențe, ar putea să nu mai prindă un loc pe liste.

În războiul Ponta – Dragnea actualul lider are prima șansă. Caz în care plecarea lui Victor Ponta la ALDE, alături de alți susținători din PSD, ar fi una dintre cele mai plauzibile mișcări. Doar așa ar reuși unii dintre apropiații lui Ponta să intre din nou în Parlament și implicit să beneficieze încă patru ani de imunitate, în condițiile în care, dacă rămân în PSD, riscă să nu fie puși de Dragnea în poziții eligibile pe listele electorale de la toamnă.

În această situație, va fi interesant de văzut care va fi scandalul ce va fi folosit ca rampă de lansare a noului proiect politic. Și mai ales cât de tare va fi zdruncinat PSD. Dacă Victor Ponta va reuși să disloce un număr mare de lideri social-democrați am putea asista la o resetare majoră a scenei politice, cu consecințe pe termen lung.


Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook

Partenerii noștri