Cu mai puțin de trei luni înainte de primul tur al prezidențialelor, PNL se pregătește pentru epoca post-Ciucă. Și nu pentru că generalul ar pleca la Cotroceni, ci pentru eșecul de proporții care se anunță nu doar la alegerilor pentru președintele României, ci și la parlamentare. Un scor prost la prezidențiale garantează unul și mai prost la scrutinul legislativ.
Chiar dacă actuala conducere încearcă să-și încurajeze activul cu sondaje de uz intern care îl plasează pe Nicolae Ciucă pe locul al doilea, după Marcel Ciolacu, liderii partidului știu adevărul: candidatul este foarte slab. Ciucă nu reușește să crească în sondaje, iar greșelile de până acum îl coboară constant în măsurătorile ținute la sertar de actuala conducere. Potențialul de creștere practic a fost spulberat, iar Ciucă riscă să arunce PNL în zona lui 10%.
De această situație e conștient și președintele PNL. În mai multe ședințe restrânse, el le-a spus liberalilor că nu ține să candideze și că se retrage dacă apare un candidat mai bun. Surse din partid relatează că, pe rând, au fost chestionați Emil Boc, Ilie Bolojan și Eduard Hellvig, însă toți au refuzat să candideze. Pentru că, indiferent de mitologia creată în jurul lor, cei trei sunt conștienți că șansele sunt foarte mici. Emil Boc are în continuare ca balast de imagine tăierea cu 25% a salariilor, pe vremea când era premier. Ilie Bolojan are imaginea unui bun gospodar, dar nu are notorietate și nici charisma necesară pentru victorie. Eduard Hellvig nu are nici el notorietate și, spun sursele citate, ar fi candidat numai dacă ar fi fost susținut de alianța PSD – PNL, adică dacă ar fi fost sigur de victorie. Și lui Crin Antonescu, cel care a descoperit mediocritatea și lipsa de anvergură a conducerii PNL pe care a lăudat-o la europarlamentare, a fost întrebat dacă ar vrea el să candideze. Bineînțeles că a refuzat. Scuza cu „nu putem schimba candidatul, a fost deja votat în unanimitate” e subțire și ascunde faptul că PNL nu are alternativă la candidatura lui Nicolae Ciucă.
Paralizia internă din PNL e dată nu doar de previzibilul dezastru, ci și de jocurile interne pentru preluarea puterii după alegeri. În loc să se ocupe de campanie, baronii locali rămași fără coledzi la ultimele alegeri caută cu disperare un loc în Parlament, în timp ce numărul prognozat de locuri în Legislativ devine din ce în ce mai mic. În PNL, se caută în paralel viitorul jupân. Până și cei care sunt acum în echipa lui Ciucă încep să ia distanță, ca să nu fie luați în colimator de viitorul președinte.
Toate pariurile se îndreaptă acum spre Eduard Hellvig, care ar urma să preia PNL după eșecul lui Ciucă. Iar zvonistica de partid dă ca sigură reîntoarcerea fostului director al SRI în politica pe care, de fapt, n-a părăsit-o niciodată. Lui Hellvig i se atribuie capacitatea de a reconstrui partidul și de a negocia, fie cu Marcel Ciolacu, fie cu Mircea Geoană intrarea PNL la guvernare, chiar și cu un scor mic la alegeri.
Decapitările și înscăunările din PNL ar urma să aibă loc după plecarea lui Klaus Iohannis de la Cotroceni. Președintele le-a transmis, recent, liberalilor să meargă în continuare cu Nicolae Ciucă, însă nu s-a arătat interesat să participe în vreun fel la campanie. Deocamdată, susținerea lui Iohannis pentru Ciucă și antipatia față de Bolojan și Hellvig e bariera care stopează orice atac spre puterea în partid. E neclar de ce Iohannis preferă erodarea partidului care l-a susținut necondiționat și pe care l-a târât în combinații politice dezastruoase. Poate că președintele nu vrea să plece la Sibiu după ce își termină acest ultim mandat. După ce a ratat toate posturile euro-atlantice de prim rang, îi rămâne doar o funcție autohtonă. Până la urmă, șefia unui partid, fie el și irelevant, e mai bună decât nimic.
