Avantajele străinătăţii, date pe un vis românesc. Cât de profitabilă e o afacere de arhitectură navală în România?

Sergiu Voicu Data actualizării: Data publicării:
glo marine antreprenori

Iahturi luxoase pentru bogătaşii lumii se fabrică la şantierul Mangalia, iar la Galaţi se construieşte cea mai mare navă pentru cercetare ştiinţifică. Ne mândrim cu ingineri şi arhitecţi români bine pregătiţi. Câştigă nu doar salarii pe măsura priceperii, dar fac să câştige multă notorietate şi România. Există o singură Facultate de Arhitectură Navală în România, cea din Galaţi. Cine îi trece porţile categoric va avea un loc de muncă asigurat. Sunt puţini cei care se pricep cu adevărat la a crea o ambarcaţiune de la schiţă până la planurile cele mai în detaliu pentru construcţia componentelor acesteia. Astfel, o afacere de arhitectură navală este una în care succesul este asigurat. Aşa au ajuns trei prieteni - care au cunoscut viaţa din afara graniţelor României - să revină în ţară pentru a face bani acasă, din activitatea de arhitectură, design şi consultanţă pentru companiile care produc vapoare şi bărci. 

- Cum traducem ce faceţi voi?

- Suntem în stare acum să facem o navă întreagă de la A la Z.

- Cum v-aţi cunoscut, cum aţi ajuns să faceţi o echipă şi să faceţi afaceri împreună?

- Ne cunoaştem din facultate, spune Liviu Gălățanu, antreprenor, director R&D la Glo Marine. Eu şi Alin am plecat la studii în Marea Britanie, la Londra, la masterat. Ăsta a fost unul dintre motive, să plecăm împreună şi să ne ajutăm unul pe altul.

- Ne-am continuat studiile la o universitate de renume. Scopul a fost să fim implicaţi mai departe în cercetare, spune Alin Pohilcă, director de strategie. A fost destul de dificil masterul în UK - şi financiar, şi impactul pe care îl ai atunci când pleci, eram destul de tineri, nu ştiam mediul, societatea. Din fericire, meseria noastră ne permite să ne angajăm destul de repede după studii. Am aplicat la diferite firme. Am avut şansa să prind un job imediat în Scoţia şi am plecat din Londra în Scoţia. Şi Liviu a prins un job în Londra în următoarea lună. Imediat, povestește Alin Pohilcă.

Afacere plănuită la Vama Veche

- Când s-a produs mişcarea către mediul antreprenorial?

- Eu eram deja într-un start-up în Londra. Din păcate, la momentul respectiv, sau din fericire, pentru că ne-a adus aici, a eşuat din cauza crizei din industria petrolului. Învăţasem câte ceva din ce funcţionează şi ce nu funcţionează într-un start-up şi am luat legătura cu Alin şi cu Liviu şi am zis să înfiinţăm biroul din România, povestește antreprenorul Liviu Gălățanu.

Iar planul s-a conturat pe plajă în Vama Veche.

- Din momentul în care aţi avut acea discuţie din Vama Veche de cum ar fi să aveţi o companie în România până când a luat şi fiinţă, cât a durat?

- Cred că șase luni, spune Radu Procop, director de marketing. Lucrurile s-au întâmplat într-un ritm în care nu aveai timp să reacţionezi, încât trebuia să acţionezi, să duci lucrurile mai departe, să le împingi.

Pe val, cu industria de nave

- Noi am apărut în România într-un moment al creşterii industriei de nave pe segmentul navelor de croazieră şi am vrut să profităm de creşterea asta şi să punem bazele firmei într-un climat pozitiv, explică Liviu Gălățanu.

- Avea la început trei angajaţi în Galaţi, dar nu era nici unul dintre noi angajat. Ne numeam voluntari. Practic toţi aveau alte joburi şi am pus umărul să construim, povestește Radu Procop, directorul de marketing.

- După aia m-am mutat eu în ţară în februarie 2017, după care a venit Liviu Moise, spune Alin.

- Eu am venit la final de septembrie 2017, precizează Liviu.

- Cum de aţi renunţat la perspectivele oferite de străinătate pentru a face afaceri în România?

- Pentru un vis, spune Alin Pohilcă.

Pasiune transmisă din generație în generație

- Există vreo legătură în viaţa ta, în copilăria ta cu arhitectura navală?

- Da, cred ca da. Tatăl meu a fost şi este şef mecanic pe o macara plutitoare. Pe vremea când aveam 4-5 ani mă lua tot timpul cu el la muncă, pe vremea aia bone nu erau. Îmi plăcea să văd macaraua cum se mişcă, cum este barca lansată la apă, tot felul de treburi de genul asta. Cred că şi-au pus amprenta pe ce am vrut să fac în viitor, povestește Liviu Moise, director tehnic la Glo Marine.

- Te-au împins şi părinţii către industria navală?

- Nici vorbă, nu. Părinţii mei şi-ar fi dorit să studiez dreptul, spune Liviu Gălățanu.

- Şi de ce ai ales industria navală ?

- Istoric vorbind, în timpul liceului mă descurcam foarte bine la ştiinţele mai tari: mate, fizică şi era normal să le aplic în facultate.

- Eu sunt originar din Chilia Veche, care e o comună uitată din Tulcea. Acolo, practic, totul a fost în jurul navelor, dar nu a fost numai asta. Tatăl meu e ofiţer mecanic pe nave maritime, iar bunicul pescar şi îşi construia singur bărcile. De mic copil am fost în jurul bărcilor şi chiar în direcţia aia m-am dus, povestește, la rândul său, Alin Pohîlcă.

- Ce credeai că o să te faci când urma să creşti?

- Un inginer foarte bun, spune foarte sigur pe el Liviu Gălățanu.

- Cred că voiam să fiu pilot de avion, dar când am crescut mai mare, mi-am dat seama că nu era de mine şi de fapt, când mi-am terminat liceul nu am avut decât două opțiuni: arhitectura navala și IT. Am intrat la ambele, dar am ales facultatea de arhitectură navală, spune Liviu Moise.

Primii bani din viață

- Primii bani din viaţa ta?

Alin Pohilcă: Făcând chestionare.

Liviu Moise: Imediat după ce am terminat liceul şi am dat BAC-ul, m-am trezit cu o vară liberă şi nu ştiam ce să fac şi în octombrie m-am decis să-mi caut un loc de muncă şi mi-am găsit un loc de muncă ca agent de pază, la un supermarket. Am stat acolo 3 luni și am plecat când am început facultatea și am pus focus pe facultate. Am mai lucrat şi pe timpul facultăţii la o fimă de IT, vindeam laptopuri, calculatoare.

Liviu Gălățanu: Am cochetat cu programul Work and Travel pentru studenţi şi am mers de trei ori în USA cu diverse job-uri pe perioada verii şi ăştia au fost primii bănuţi care m-au ajutat să-mi plătesc studiile în Marea Britanie.

- Ce ai învăţat în Marea Britaie cât ai stat acolo?

- Am învăţat că este foarte important să îţi asumi ce faci, ce livrezi, ce lucrezi ca inginer și asta încercăm să insuflăm și la birou. Am învăţat că succesul unui proiect nu mai depinde doar de PC-ul pe care îl ai, cunoştințele software, tehnice, depinde şi de skill-urile mai soft, de empatie, de creativitate, de lucru în echipă.

Cât de greu e să revii în România din străinătate?

- Cât de rapidă a fost decizia de a reveni acasă în România sau cât de grea a fost decizia asta?

- A fost destul de grea, dar odată ce m-am hotărât, nu m-am mai uitat înapoi. Pentru mine a contat foarte mult afacerea şi visul nostru, să facem ceva toţi trei pentru noi, recunoaște Alin Pohilcă.

- În momentul în care am pus stop colaborării cu firma din Norvegia şi am decis să vin înapoi în România, nu m-am gandit nici măcar o secundă că vreau să mă întorc, că vreau să-mi las ceva acolo, nu, s-a terminat, spune Liviu Moise.

- Aveaţi 26-27 de ani în momentul în care aţi intrat în antreprenoriat, în lumea afacerilor. Eraţi extrem de tineri, fără experienţă în domeniu, de abia terminaserăţi şcoala...

- Personal, ce m-a determinat a fost faptul că la toate firmele la care am muncit în străinatate era destul de greu să-mi fac auzită părerea, să prezint o idee bună, să ajung cu mesajul, să schimb ceva în modul în care se face, spune Liviu Gălățanu.

- Ăsta este unul dintre dezavantaje la început. Este greu să concepi că o echipă de oameni de 30 de ani pot conduce un business cu responsabilităţi atât de mari, cum este cel din industria navală, adaugă Radu Procop.

Cum să începi o afacere de arhitectură navală în România

- Cu ce bani aţi început, startul cu ce bani a fost?

- Au fost nişte bani puşi deoparte pe care i-am băgat pe toţi în business, spune Alin.

- Am încercat să nu pornim la drum cu datorii, precizează Liviu Gălățanu.

- Clienţii au venit repede?

- A fost destul de mult de muncă la început, își amintește Liviu Moise.

George Gîrlescu, inginer naval: Primul proiect la care am lucrat a fost un vas de croazieră foarte interesant pentru că avea şi funcţie de spărgător de gheaţă, printre primele care au apărut. Foarte hightech-er aş putea spune, pentru că avea foarte multe chestii nemaiîntâlnite, cum ar fi un geam pe fundul vasului, undeva sub apă.

Liviu Moise: Am avut un avantaj foarte mare pentru că oamenii cu care am lucrat au lucrat înainte în şantier. Ştiau proceducerile, ştiau nivelul de calitate, cerinţele. După ce am lucrat la această navă, am lucrat şi la cele trei nave surori ale acesteia şi după ne-am tot extins.

Anca Bleoju , inginer naval: Pregătim proiecte tehnice şi proiecte de execuție pe care le dăm şantierului şi dânşii le dau în execuţie pentru montarea corpului navei.

O afacere de un milion de euro în doi ani

- Afacerea voastră a ajuns la aproape 1 milion de euro în doi ani de zile. A fost greu parcursul?

- Pe fondul unui boom în Germania şi Finlanda, foarte mulţi ingineri români au plecat din ţară şi atunci este foarte greu să găseşti forţă de muncă, spune Alin Pohilcă.

Pentru a învăţa şi mai mult pe domeniul lor de activitate, dar şi pentru a reuşi să ia la ei în firmă tineri talentaţi direct de pe băncile şcolii, cei trei antreprenori s-au înscris şi în programul doctoral al Facultății de Arhitectură Navală din Galaţi. Împreună cu Facultatea au luat şi decizia de a organiza singurul concurs anual din România de arhitectură navală.

Absolvenţii de Arhictură Navală sunt printre puţinii din România care nu se chinuie să îşi găsească un loc de muncă. Cei mai mulţi aleg să plece în străinătate, iar cei care rămân sunt ofertaţi de toate companiile din industria navală. Este şi motivul pentru care nu există şomeri în această branşă.

- Ne uităm să angajăm şi din Bulgaria, Ucraina, Brazilia - a venit pur şi simplu, dar ne bucurăm să avem un inginer din Brazilia în birou, spune Radu Procop.

- E greu să faci afaceri în România?

- Avem o firmă înfiinţată şi în Marea Britanie. Nu am interacţionat niciodată face to face cu o persoană din contabilitate, cu statul. În 4 ani. Totul se întâmplă pe internet, sunt e-mailuri, spune Liviu Gălățanu.

- În România s-a dat lege că ștampila este ilegală, dar încă se mai cere ştampilă, completează Alin.

Biroul din Marea Britanie are scopul de dezvolta business-ul într-o altă piaţă, cea de Oil & Gas şi consultanţă.

Cu se sacrificii se face o afacere?

- Este o industrie atipică, de ce?

- Este o industrie foarte nişată, toţi jucătorii se cunosc. Este o industrie în care este foarte greu să intri, mai ales dacă nu te validează cineva. De la momentul la care cunoşti un potenţial client până când îţi va deveni client efectiv, poate dura între 6 luni şi 2 ani de zile.

- Ce sacrificii ai făcut pentru a ajunge aici?

Liviu Moise: În primul rând, mi-am sacrificat timpul personal. Nu am avut o vacanţă de vreo doi ani de zile.

- Regreţi ceva ?

- Nu, nici măcar o secundă.

Alin Pohilcă: Au fost sacrificii. Eu am plecat de la o poziţie, să zicem foarte călduţă, de inginer, un salariu bun, şi am ales să risc, asta a fost de fapt riscul cel mai mare, am lăsat cariera de inginer pentru ceva nesigur: cariera de antreprenoriat.

- Cum e antreprenoriatul?

- E foarte spontan.

Liviu Gălățanu: Eram tineri la început de drum, s-au sacrificat nişte bani, dar avantajul a fost că am început devreme. Sacrificiile apar cand începi un business pe la 40 - 50 de ani cu o familie în spate, cu copii, cu alte obligații financiare. Noi nu aveam decât hainele de pe noi şi banii pe care i-am investit şi dacă funcţiona cum voiam, funcţiona, dacă nu, aveam timp să o luăm de la capăt.

Radu Procop: Liviu Moise este cel foarte tehnic. Liviu Gălăţanu este omul cifrelor, iar Alin este cel care împinge lucrurile, le face să se întâmple mai repede.

- Dacă ar fi să dai un sfat tinerilor care vor să se apuce de afaceri ce le-ai spune?

- Să facă ceva ce se potriveşte sufletului lor. Este foarte important să faci ceva ce îţi place, punctează Liviu Gălățanu.

Operatori: E. Petrescu, R. Dicu, M. Munteanu

Reporter: Dana Costache

Montaj: Mădălin Manole

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri