REPORTAJ. Casa Erbiceanu: rezistență și continuitate

Farmecul casei Erbiceanu atrage atenţia chiar înainte să-i treci pragul. Ornamentele elegante sculptate în piatră şi pridvoarele dau personalitate locului. Casa în stil neobrâncovenesc a fost construită în 1927 la dorinţa inginerului Laurenţiu Erbiceanu, bunicul proprietarului de astăzi. Inginerul participase la construcţia Portului Constanţa şi era un apropiat al lui Anghel Saligny. Bunica, născută într-o veche familie armenească, a avut ideile ei cu privire la viitoarea locuinţă a familiei.

Sora bunicului, pianista Constanţa Erbiceanu, a locuit peste 30 de ani în casa de familie. A fost profesoara unor pianişti români de renume, ca Valentin Gheorghiu sau Silvia Şerbescu. Îşi primea elevii cu bucurie în această casă şi le dădea lecţii de pian gratuite.

Constantin Erbiceanu povesteşte că familia a dus o viaţă tihnită în casă până la venirea comuniştilor. Tatăl său era un inginer renumit, iar mama era fiica lui Ion Flueraş, fruntaşul social-democrat artizan al Marii Uniri, care avea să moară în 1953 la Gherla, ca deţinut politic. Motive suficiente ca familia să fie în vizorul regimului. În anii 50, destinul ei şi al casei s-au schimbat

„Casa a fost naţionalizată fără multe discuţii şi au început să ni se introducă în casă diverse persoane”, povestește Constantin Erbiceanu.

În aceeaşi perioadă, tatăl lui Constantin Erbiceanu a fost retrogradat de la Ministerul Construcţiilor, pentru că nu era membru de partid. A fost trimis pe şantier şi a primit în grijă construcţia Circului de Stat din Bucureşti. Pentru că subalternii nu au aplicat o recomandare a sa, construcţia a luat foc în 1959.

„S-a declanşat un incendiu puternic pe şantier, care a provocat daune grave şi a dus la prăbuşirea cupolei aflate în construcţie. Rezultatul, tata pedepsit, anchetă, sechestru, nu mai spun câte percheziţii în această casă”, își amintește Constantin Erbiceanu.

Inginerul Dinu Erbiceanu scapă cu doar un an şi jumătate de închisoare, datorită scrisorilor insistente pe care pianista Constanţa Erbiceanu le trimite celor mai influenţi oameni politici comunişti. După proces, li se confiscă însă toată mobila din casă. Reuşesc să salveze doar biblioteca.

Ultima încercare de evacuare, în vara lui 1989

Constantin Erbiceanu spune însă că secretul păstrării casei stă în îndârjirea cu care familia a rămas înăuntru indiferent de umilinţe. Ultima încercare de evacuare a familiei a fost chiar în vara lui 1989

După '90 familia a putut recupera, treptat, toate încăperile. Etajele 1 şi 2 au fost recuperate prin proces, iar casa a fost declarată monument istoric. Astăzi, ea adăposteşte o fundaţie culturală, pe care urmaşul familiei a înfiinţat-o să perpetueze memoria familiei.

„Am reuşit ce alţii nu reuşesc. Şansa a fost rămânerea în casă”, subliniază Constantin Erbiceanu.

Urmăriți și celelalte reportaje din campania Digi24 „Oameni și case”:

REPORTAJ. Casa Bălăceanu, întoarcerea la un timp tihnit, al vieții trăite cu dichis

REPORTAJ. Casa Lecca - victoria împotriva atacului la demnitate

REPORTAJ. Casa Callimachi, locul unde timpul a uitat să mai treacă