Numărul zilelor de concediu nu crește automat odată cu vechimea în cazul tuturor salariaților. Codul muncii stabilește o limită minimă valabilă la nivel național, însă durata efectivă depinde de contractul individual, de contractul colectiv aplicabil sau de normele speciale prevăzute pentru anumite categorii de personal.
Calculul se raportează la zilele în care salariatul ar fi trebuit să lucreze, astfel încât perioadele de repaus săptămânal nu diminuează dreptul anual.
Câte zile de concediu primesc angajații din mediul privat
Orice salariat are dreptul la concediu de odihnă anual plătit, indiferent de vechime, funcție sau tipul normei de lucru. Articolul 145 din Codul muncii prevede că „durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare”.
Pentru angajații din mediul privat nu există în legislația generală o grilă obligatorie care să majoreze automat această perioadă după un anumit număr de ani lucrați. Durata concretă este înscrisă în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractului colectiv aplicabil.
Prin urmare, un salariat cu un an vechime și unul care a lucrat 15 ani pot avea același număr de zile de odihnă dacă documentele care reglementează raportul de muncă nu prevăd un beneficiu suplimentar. Angajatorul poate acorda mai mult de 20 de zile, inclusiv prin introducerea unor praguri în funcție de experiență, dar nu poate coborî sub limita legală.
Câte zile de concediu se acordă în administrația publică, în funcție de vechime
Potrivit Hotărârii nr. 250/1992, salariații din administrația publică au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată de 21 sau 25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea lor în muncă, după cum urmează:
- Până la 10 ani vechime în muncă - durata concediului este de 21 de zile lucrătoare;
- peste 10 ani vechime în muncă - durata concediului este de 25 de zile lucrătoare.
Salariații din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată de 18-25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea în muncă, după cum urmează:
- până la 5 ani vechime în muncă - durata concediului este de 18 zile lucrătoare;
- între 5 și 15 ani vechime în muncă - durata concediului este de 21 de zile lucrătoare;
- peste 15 ani vechime în muncă - durata concediului este de 25 de zile lucrătoare.
Pentru tinerii în vârstă de până la 18 ani, durata concediului de odihnă este de 24 zile lucrătoare. La stabilirea duratei concediului se ia în considerare vârsta pe care acești tineri au avut-o la data de 1 ianuarie din anul calendaristic respectiv.
Personalul din activitatea de cercetare științifică atestat, încadrat în unitățile bugetare, are dreptul la un concediu de odihnă plătit, stabilit în raport cu vechimea în muncă, după cum urmează:
- 24 zile lucrătoare pentru salariații cu o vechime în muncă de până la 5 ani;
- 26 zile lucrătoare pentru salariații cu o vechime în muncă de 5-15 ani;
- 28 zile lucrătoare pentru salariații cu o vechime în muncă de peste 15 ani.
Salariații care sunt încadrați cu jumătate de normă la două unități au dreptul la concediu de odihnă la ambele unități, proporțional cu timpul lucrat.
Salariaţii care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcţia de bază, cu o normă întreagă, o altă funcţie, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcţia de bază. Unitatea în care salariaţii cumulează le va acorda, la cerere, un concediu fără plată pentru zilele de concediu de odihnă primite de la cealaltă unitate.
Salariaţii care cumulează, la unităţi diferite, fracţiuni de normă care depăşesc o normă întreagă, îşi aleg unităţile de la care beneficiază de concediu de odihnă, în așa fel încât drepturile cuvenite potrivit acestuia să nu depăşească pe cele cuvenite salariaţilor încadraţi cu o normă întreagă.
Vechimea în muncă ce se ia în considerare la determinarea duratei concediului este aceea pe care salariații o împlinesc în cursul anului calendaristic pentru care li se acordă perioada de odihnă, stabilită potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Salariaţii care au lipsit de la serviciu întregul an calendaristic, fiind în concediu medical sau în concedii fără plată, nu au dreptul la concediul de odihnă pentru acel an.
În cazul în care perioadele de concedii medicale şi de concedii fără plată, însumate, au fost de 12 luni sau mai mari şi s-au întins pe 2 sau mai mulţi ani calendaristici consecutivi, salariaţii au dreptul la un singur concediu de odihnă, acordat în anul reluării activităţii, în măsura în care nu a fost efectuat în anul în care s-a ivit lipsa de la serviciu.
Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracționat. (Concediul poate fi fracționat, la cererea salariatului, cu condiția ca una dintre fracțiuni să nu fie mai mică de 15 zile lucrătoare.)
Pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Sărbătorile legale nu sunt scăzute din concediu
Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează nu intră în durata concediului anual. Aceeași regulă se aplică zilelor libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă, inclusiv celor acordate pentru anumite evenimente familiale.
Când pot fi plătite zilele rămase
Salariatul nu poate renunța la concediul de odihnă în schimbul unei sume de bani atât timp cât raportul de muncă este în desfășurare. Compensarea zilelor neefectuate este permisă numai la încetarea contractului individual de muncă.
Editor : C.S.
