Aderarea Italiei la noul Drum al Mătăsii împarte Uniunea Europeană în două
Aderarea Italiei la proiectul gigant de infrastructură al Chinei, noul drum al mătăsii, a împărţit Uniunea Europeană în două. În ciuda reticenţei faţă de China a oficialilor europeni, dar şi a Statelor Unite, Italia a semnat şi a devenit primul stat G7, al celor mai mari economii industrializate, care s-a alăturat programului chinez.
O iniţiativă privită cu scepticism de aliaţii occidentali, pe motiv că autonomia şi suveranitatea Europei sunt puse în pericol de dominaţia chineză.
Drumul Mătăsii, se tem oficialii europeni, ar putea fi doar o perdea brodată meticulos pentru a acoperi adevăratele intenţii ale Chinei. Mai ales acum când are o vulnerabilitate crescută şi caută aliaţi în Europa.
Înainte ca memorandumul dintre cele două ţări să fie semnat, liderii europeni au manifestat un front unit împotriva Chinei şi au avertizat Guvernul italian asupra consecinţelor semnării unui astfel de acord bilateral cu Beijingul. Uniunea Europeană se teme că prin aceste politici, China nu face decât să îşi urmărească interesele naţionale şi nu interesele comune.
Decizia guvernului italian a fost aşadar pusă la îndoială de liderii europeni, în timp ce blocul comunitar numeşte China un rival sistemic al Europei. Observând că statele membre ale Uniunii nu au luat în considerare în mod adecvat interesele naţionale şi europene, comisarul european pentru buget, Gunther Oettinger, a solicitat chiar un drept de veto al Uniunii Europene asupra afacerilor dintre Italia şi China.
Italia este cea mai mare economie europeană care se angajează să intensifice schimburile comerciale cu China. Acordul prevede investiţii de 2,5 miliarde de euro la început şi s-ar putea ajunge la 20 miliarde de euro.
Criticii consideră că acest acord nu este decât o altă încercare îndrăzneaţă a Chinei de a-şi spori prezenţa pe piaţa europeană. Oficialii europeni atrag atenţia că dacă unele ţări cred că pot face afaceri inteligente cu China, s-ar putea să fie surprinşi atunci când se vor trezi şi vor afla că sunt de fapt dependenţi de chinezi.
Programul ambiţios al Chinei nu se rezumă doar la realizarea unei infrastructuri de transport moderne, ci are şi componente de colaborare în tehnologie, ştiinţă şi cultură, consacrând astfel strategia de expansiune globală a celei de-a doua cea mai mare economie a lumii. De aceea Uniunea Europeană şi Statele Unite privesc cu îngrijorare creşterea influenţei chineze pe continentul european.
În această perioadă, Europa se străduieşte să găsească o strategie pentru a face faţă Chinei. Chiar dacă blocul comuintar are nevoie disperată de a menține China de partea sa ca aliat comercial, este de asemenea precaut cu privire la ambițiile statului chinez şi la influenţa globală în creştere. Atitudinea Italiei l-a făcut pe preşedintele francez Emanuel Macron să îi invite pe cancelarul Germaniei şi pe preşedintele Comisie Europene să participe la un mini-summit cu preşedintele chinez săptămâna aceasta. Uniunea Europeană doreşte ca marile sale companii să aibă același acces la licitațiile publice chinezești ca și companiile chineze pentru achizițiile publice în Europa.
În prezent, cea mai mare problemă a Uniunii Europene cu China este de a se asigura că există reciprocitate în ceea ce priveşte accesul pe piaţă. Beijngul cere deschidere, însă în acelaşi timp impune restricţii la intrarea pe propria piaţă.
Iar proiectele de pe drumul mătăsii sunt făcute în aşa fel încât să fie benefice Chinei. Pakistanul a ajuns la mâna FMI după ce a sucombat datoriei către China, făcute pentru a dezvolta infrastructură pentru drumul mătăsii. Laos a fost nevoită să concesioneze un port strategic pentru a stinge o datorie faţă de Beijing. Malaesia a renunţat recent la mai multe proiecte chineze pentru că erau împovărătoare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
