Japonia întreprinde un efort ambițios de a înființa o agenție centralizată de informații pentru prima dată de la cel de-al Doilea Război Mondial și apelează la partenerii din Occident pentru ajutor, scrie The New York Times.
Conform unor interviuri cu oficiali din Japonia și din alte țări, liderii japonezi au contactat în mod discret, în ultimele luni, parteneri precum Statele Unite, Australia și Germania pentru a solicita sfaturi privind tehnologia, personalul și prioritățile. Aceste discuții nu au fost făcute publice până acum.
Duminică, The New York Times a relatat că zeci de spioni ruși s-au mutat în Japonia în ultimii ani, pe măsură ce țara a devenit un punct-cheie al eforturilor Kremlinului de a achiziționa componente de armament, de a le transporta în Rusia și de a eluda sancțiunile. Oficialii străini au avertizat Japonia cu privire la aceste eforturi, dar țara a reacționat cu întârziere.
Sistemul de informații al Japoniei a fost mult timp fragmentat, oficialii din domeniul apărării, diplomații, poliția și alții colectând și analizând informații fără a le partaja între departamente. Acest lucru a lăsat țara deosebit de vulnerabilă la spionaj și la interferențe străine, spun experții.
Crearea unei agenții naționale de informații reprezintă un pilon al eforturilor prim-ministrului Sanae Takaichi de a elimina restricțiile în materie de apărare și securitate impuse Japoniei după război, pe fondul amenințărilor tot mai numeroase din partea Chinei, Rusiei și Coreei de Nord.
Takaichi, o lideră cu o poziție dură care a prezentat viziunea unui Japonia „puternică și prosperă”, a anulat deja interdicțiile privind exporturile de arme și a promovat cea mai amplă consolidare a apărării din Japonia din perioada postbelică.
Acum, ea dorește ca Japonia să depună eforturi suplimentare pentru a proteja secretele de stat și tehnologiile vitale, precum și pentru a se apăra împotriva operațiunilor de influență străină — în special a celor conduse de China.
În ultimii ani, China a creat site-uri deghizate în canale de știri în limba japoneză pentru a răspândi dezinformare pro-Beijing, potrivit cercetătorilor de la Citizen Lab, un grup de cercetare în domeniul securității cibernetice.
Oficialii japonezi consideră că capacitățile de informații ale țării „au rămas blocate în timp de zeci de ani”, a declarat Andrew Shearer, ambasadorul Australiei în Japonia, care a oferit sfaturi informale guvernului doamnei Takaichi.
„Este un lucru important faptul că prim-ministrul a ales să facă din aceasta o prioritate”, a spus el, „și că investește capitalul politic necesar pentru a o duce la îndeplinire”.
Shearer, care a fost directorul general al serviciilor naționale de informații din Australia din 2020 până în decembrie anul trecut, a avut o influență deosebită. Când Takaichi a vizitat Canberra în luna mai, ea i-a mulțumit prim-ministrului Australiei, Anthony Albanese, pentru numirea unui ambasador cu experiență în domeniul informațiilor, potrivit a doi oficiali informați cu privire la vizită.
„The New York Times” a aflat că, în ultimele luni:
- Oficialii din serviciile de informații ale Statelor Unite, principalul aliat al Japoniei în materie de securitate, au oferit recomandări privind sistemele de apărare cibernetică și metodele de combatere a spionajului industrial, potrivit a două persoane familiarizate cu discuțiile.
- De asemenea, americanii și-au exprimat opiniile cu privire la modalitățile de consolidare a controlului asupra investițiilor străine și a agenților care operează în Japonia, au afirmat sursele.
- Șeful serviciului german de informații externe, cunoscut sub numele de BND, a vizitat recent Tokyo, în parte pentru a discuta despre noua agenție a Japoniei și despre modalitățile de îmbunătățire a schimbului de informații între cele două țări, potrivit a două persoane informate cu privire la vizită.
- Oficialii australieni au oferit consultanță în domeniul tehnologiei, precum și privind strategiile necesare pentru ca ministerele disparate să funcționeze ca o echipă și să împărtășească informații, potrivit lui Shearer.
Guvernul japonez a refuzat să comenteze dacă solicită ajutorul oficialilor străini în procesul de înființare a agenției, afirmând doar că „menține o cooperare strânsă cu omologii din țările relevante în mod regulat”.
Amintiri din Japonia imperială
Planurile lui Takaichi, care ar centraliza colectarea informațiilor sub autoritatea prim-ministrului și ar încuraja schimbul de informații între departamente, au stârnit critici, inclusiv din partea Chinei, care a acuzat-o de militarism.
În Japonia, unii parlamentari și activiști susțin că agenția nu beneficiază de o supraveghere suficientă și contravine idealurilor pacifiste ale țării. Amintirile despre Japonia imperială încă persistă, inclusiv despre domnia forțelor de poliție și de informații cunoscute sub numele de Tokko, care îi vizau pe criticii guvernului în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial.
Mizuho Fukushima, o parlamentară din opoziție, a declarat că lipsa unei agenții de informații independente în ultimele opt decenii a fost o alegere „înrădăcinată în angajamentul Japoniei de a fi o națiune pașnică care renunță la război și rezultatul lecțiilor învățate din propria sa istorie”.
Noua agenție, a spus ea, „încalcă dreptul la viață privată și alte drepturi și deschide calea către o societate a supravegherii”.
Takaichi și aliații săi au apărat agenția, care face parte dintr-o serie de modificări propuse pentru sistemul de securitate al Japoniei. Takaichi dorește ca Japonia să-și consolideze legile privind contraspionajul și și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru ideea creării unui serviciu de informații externe dedicat, similar cu CIA. Japonia este una dintre puținele puteri mondiale care nu dispun de o astfel de agenție.
Noua agenție, cu un buget de aproximativ 407 milioane de dolari, este preconizată să devină operațională până în decembrie și va avea probabil, inițial, un personal format din sute de persoane, inclusiv ingineri de software, analiști de securitate cibernetică și reprezentanți în străinătate. Agenția intenționează să organizeze examene de recrutare anul viitor, potrivit surselor de știri japoneze.
Agenția va constitui nucleul activităților de colectare și analiză a informațiilor în Japonia. Aceasta va contribui la coordonarea activității a aproximativ 33.000 de persoane implicate în activități de informații în cadrul guvernului japonez, inclusiv în cadrul poliției, al Ministerului Apărării și al Ministerului Afacerilor Externe.
Japonia dispune deja de un birou al cabinetului care ar trebui să coordoneze fluxul de informații, dar acest birou nu are autoritatea necesară pentru a obliga agențiile să împărtășească rapoartele de informații. Ca parte a schimbărilor propuse de Takaichi, Japonia va înființa, de asemenea, un consiliu separat de informații, care va funcționa ca un centru de comandă central, prezidat de prim-ministru.
Într-o declarație, un purtător de cuvânt al secretariatului cabinetului japonez a afirmat că agenția de informații era necesară, în parte, pentru a contribui la combaterea furtului de informații clasificate prin atacuri cibernetice și a răspândirii dezinformării menite să influențeze politica. Purtătorul de cuvânt a spus că guvernul depune eforturi pentru a evalua „operațiunile entităților străine și pentru a asigura securitatea informațiilor atât în sectorul public, cât și în cel privat”.
Un paradis al spionajului
Problemele Japoniei în domeniul informațiilor își au originea în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, când sistemul său de securitate, odinioară redutabil, a fost desființat în cadrul ocupației Japoniei conduse de americani. Japonia a devenit dependentă de americani în ceea ce privește informațiile din străinătate. În țară exista puțin interes pentru o agenție de spionaj independentă din cauza exceselor comise de Tokko.
În deceniile care au urmat, Japonia a devenit cunoscută drept un paradis al spionajului, un loc în care oficialii din domeniul securității erau izolați; politicienii, academicienii și jurnaliștii erau ușor de corupt; iar agenții străini puteau acționa fără a fi trași la răspundere.
În 2013, Shinzo Abe, cel mai longeviv prim-ministru al Japoniei, și-a propus să elimine multe dintre restricțiile din perioada celui de-al Doilea Război Mondial privind apărarea și culegerea de informații în Japonia.
Abe, care a fost asasinat în 2022, după ce își părăsise funcția, a fost mentorul lui Takaichi. Ca conservatori de linie dură din cadrul Partidului Liberal Democrat aflat la putere, cei doi împărtășeau opinia că Japonia petrecuse prea mult timp cerându-și scuze pentru atrocitățile din timpul războiului, în loc să-și reconstruiască forțele de securitate.
Abe a înființat un Consiliu de Securitate Națională și un secretariat după modelul american și a promovat o lege privind secretele de stat pentru a combate reputația Japoniei de țară cu scurgeri de informații. El dorea ca Japonia să funcționeze ca o națiune „normală”, capabilă să se protejeze și să joace un rol global mai influent.
Takaichi continuă viziunea lui Abe. Guvernul său a creat, de asemenea, un comitet pentru investiții străine, după modelul unui organism similar din Statele Unite, pentru a combate furtul de tehnologii sensibile.
Succesul lui Takaichi, spun analiștii, va depinde de capacitatea sa de a elimina barierele din cadrul birocrației japoneze și de a utiliza inteligența artificială și alte tehnologii în analiza și colectarea informațiilor.
„Acesta este un pas uriaș în direcția creării unei comunități de informații pe deplin integrate și solide”, a declarat Richard Samuels, profesor de științe politice la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, autor al unei lucrări despre istoria comunității de informații din Japonia. „Însă Japonia nu este încă o superputere în domeniul informațiilor, iar japonezii sunt conștienți de acest lucru.”
Editor : B.E.
