VIDEO. Viaţa sub regimul lui Fidel Castro
Sutele de mii de disidenţi care au fugit din Cuba sunt o dovadă puternică a faptului că viaţa în această ţară e dificilă.
Imediat după înlăturarea lui Batista din 1959, banii veniţi pe filiera URSS au creat iluzia îmbunătăţirii regimului de viaţă: a fost pornită o campanie de alfabetizare, s-au oferit programe medicale gratuite şi o cantitate de hrană suficientă. Însă, între timp, libertăţile cetăţenilor dispăreau, numărul informatorilor creştea, oponenţii regimului erau închişi sau chiar ucişi, presa a fost redusă la tăcere, producţia zahărului a fost distrusă.
După căderea URSS, Cuba a rămas fără principalul sponsor. Acum, economia se va baza doar pe turism şi pe banii trimişi acasă de către disidenţii fugiţi din ţară.
(VIDEO. Reportaj Digi24 realizat în Cuba)
Totodată, embargoul economic impus de SUA făcea ca sărăcia din Cuba să se adâncească. Oamenii nu au avut astfel acces la medicamente, mâncare sau bunuri mai ieftine. S-au confruntat cu o sărăcie extremă, hrana era raţionalizată şi insuficientă, nu aveau dreptul la proprietate, accesul la internet şi la informaţie în general era restrâns.
În 2008, după ce o serie de uragane au devastat Cuba, lăsând în urmă daune de 10 miliarde de dolari, Fidel Castro a refuzat asistenţa străină pentru poporul cubanez, după cum relata The New York Times. Condiţia liderului a fost ca banii din străinătate să fie oferiţi guvernului, şi nu direct populaţiei, sau deloc.
Pe lângă dezastrele naturale şi politicile economice devastatoare, recesiunea a avut contribuţia ei la înrăutăţirea vieţii în Cuba. Practic, când Castro a preluat puterea în Cuba, ţara era la fel de bogată ca Italia; la finalul „mandatului”, în 2006, Cuba avea un PIB de 10 ori mai mic decât Italia.
Rații de mâncare
Populaţia este captivă într-o bulă temporală. De şase decenii, fiecare zi înseamnă o luptă pentru supravieţuire. Principala grijă a familiilor este să pună hrană pe masă, iar alimentele sunt de multe ori un lux. Salariul mediu este de 12 până la 14 dolari pe luna.
Hrana e raţionalizată. Lunar, cubanezii au dreptul să mănânce un kilogram de carne de porc, care costă în jur de 2 dolari, cinci ouă, 200 de militri de ulei, 250 de grame de zahăr, 400 de grame de orez şi 450 de grame de carne de pui. Pentru 10 cenți, primesc zilnic o chiflă. Laptele, făcut din praf, e destinat doar copiilor de până la şapte ani, care mai au dreptul şi la un iaurt pe zi.
În afara raţiei, cei care se descurcă îşi cumpără, pe sub mână, mâncare în dolari americani.
Diaspora salvatoare
Se estimează că în afara ţării trăiesc aproape 4 milioane de cubanezi. Sunt o sursă de supravieţuire pentru cei rămaşi acasă să înfrunte ultimele zbateri ale unui regim comunist care a eşuat în a le oferi cetăţenilor săi cele promise de-a lungul a 60 de ani de când e la putere. Bunăstare şi egalitate de şanse.
În Cuba, viaţa are un alt ritm și o altă valoare. Mai rămâne doar speranța locuitorilor că și acest ultim bastion al comunismului se va prăbuși înainte ca multe generații să se piardă sau fugă în căutarea unei vieți mai bune.
Speranțe?
Există însă câteva semne bune, anunţate prin reformele noului preşedinte, Raul Castro. În primul rând a fost îmbunătăţită relaţia cu SUA, administraţia Obama aprobând accesul firmelor de telecomunicaţii pe teritoriul cubanez, în vreme ce regimul de aici a promis să îmbunătăţească accesul la internet.
Cele mai importante reforme sunt însă cele interne. Potrivit unei analize publicate de The New York Times, pe lângă drepturile deja oferite (acordarea posibilităţii de a avea propria afacere, creşterea accesului la telefonie mobilă) şi cele promise (posibilitatea de a emigra mai uşor) acordarea dreptului la proprietate este cel mai relevant demers; înainte de 10 noiembrie 2011 cubanezii făceau schimb de case între ei, cu ajutorul unor intermediari – practică ilegală. Comerţul cu case ar crea noi slujbe, băncile şi-ar dezvolta activitatea fiindcă ar apărea cerere pentru credite, statul ar fi nevoit să renuţe la proprietăţi, dar ar încasa taxe.
Cu toate acestea, viaţa în Cuba continuă să fie grea. Deşi acum există în magazine telefoane mobile, DVD playere, cuptoare cu microunde, majoritatea cubanezilor sunt prea săraci pentru a şi le permite.
Barmanii câştigă mai mult decât doctorii, fiindcă au acces la dolarii primiţi ca bacşiş de la turiştii străini. Deşi este încurajată agricultura - prin oferirea terenurilor celor care vor să-l lucreze -, banii câştigaţi de ţărani nu ar fi suficienţi pentru a le asigura necesarul de hrană şi instrumente de lucru, cred analiştii citaţi de New York Times. Cuba continuă să importe 80% din necesarul de consum. În plus, critica faţă de regim nu este permisă.
De învins în Cuba au învins anii şi istoria. Regimul comunist a reuşit să ţină în loc naţiunea din Caraibe, cândva o perlă a turismului, un tărâm deopotrivă misterios şi exotic care atrăgea oaspeţi din întreaga lume.
Citiți și: REPORTAJ DIGI24. Cuba, sfârșit și început de lume. Sursele alternative de informare, limitate
Reportaj Digi24 | Fața nevăzută a vizitei Papei Francisc în Cuba
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
