Francezii vor decide duminică dacă îl vor alege din nou pe politicianul de centru pro-afaceri Emmanuel Macron sau vor întrerupe decenii de consens popular în favoarea candidatei de extremă-dreapta Marine Le Pen, scrie Reuters.
Poziționarea celor doi candidați la alegerile prezidențiale din Franța:
Economie
Le Pen: Candidata moștenirii extremei-dreapta a transformat fostul Front Național din micul partid de guvernământ al tatălui ei, care se axa pe piața liberă, într-o formațiune politică protecționistă care cheltuie sume mari.
Aceasta vrea să implementeze o politică „Cumpără din Franța” pentru contractele publice, să reducă vârsta minimă de pensionare la 60 de ani pentru cei care încep să lucreze înainte de 20 de ani, să renunțe la taxa pe venit pentru cei sub 30 de ani și să taie TVA pe energie la 5,5%, de la 20%.
De asemenea, ea vrea să cheltuiască două miliarde de euro în cinci ani pentru crește salariile lucrătorilor din spitale și să recruteze încă 10.000 de astfel de angajați. Salariile profesorilor ar urma să crească cu 15% în cinci ani.
Gilles Ivaldi, politolog la Sciences-Po, spune că programul economic al partidului ei înclină mai mult spre stânga decât a făcut-o în ultimele decenii.
„Comerțul liber omoară planeta”, a spus ea în timpul dezbaterii televizate cu Macron.
Macron: Liderul francez plănuiește să-și întărească reformele privind competitivitatea și eficiența pieței libere pe care le-a implementat în timpul primului mandat, principalul pilon al programului său fiind o creștere a vârstei minime de pensionare la 65 de ani, de la 62 de ani.
„Nu vreau să cresc taxele, nu vreau să măresc datoria noastră, vreau chiar să încep să plătesc la ea în următorii cinci ani”, a spus Macron în timpul dezbaterii. „Așa că vreau ca noi să muncim mai mult”.
Macron mai promite să condiționeze unele beneficii sociale de programe de pregătire de 15-20 de ore, similare cu politicile din țări precum SUA sau Marea Britanie. Beneficiile de șomaj ar urma să fie legate de puterea economiei.
În încercarea de a fi fidel motto-ului său „nici stânga nici dreapta”, el a mai promis să facă beneficiile automate pentru cei care se califică, în loc să ceară posibililor beneficiari să aplice.
Europa
Le Pen: Ea insistă că nu are o „agendă secretă” pentru ca Franța – membră fondatoare a UE – să părăsească blocul celor 27 de națiuni, Zona Euro sau Zona Schengen.
Oponenții ei cred că politicile acesteia ar crea în cel mai bun caz noi tensiuni în cadrul blocului comunitar – a cărei unitate a fost testată în ultimii ani de criza migranților, ieșirea Marii Britanii și pandemia de Covid-19 – iar în cel mai rău caz ar duce la un „Frexit”.
Le Pen a spus că va tăia contribuțiile Franței la bugetul UE, va renegocia acordul Schengen și va reintroduce controalele la bunurile care intră în țară din alte state UE.
Ea ar vrea să restabilească prioritatea legislației franceze în fața celei europene – ceea ce este subiectul de bază al fundației pe care stă integrarea europeană – și vrea ca UE să devină o asociere cooperativă laxă între state suverane.
„Aceasta duce la o golire a ceea ce încearcă UE să facă în ultimii ani de zile”, a spus un diplomat de rang înalt, citat de Reuters. „Însă nu e prezentat așa”.
Macron: Eurofilul înflăcărat va continua să încerce să dezvolte ceea ce numește „autonomia strategică” a Europei în ceea ce privește apărarea, tehnologia, agricultura și energia și să reducă astfel dependența UE de alte puteri.
Macron a căutat să reorienteze UE către o poziție mai protecționistă, blocând unele acorduri comerciale de liber schimb cu alte uniuni precum Mercosur-ul sud-american și creând un mecanism care mărește gradul de verificare a preluărilor externe a companiilor europene strategice.
Macron probabil va pune presiune pentru mai multe reglementări a giganților tehnologici americani și a spus că vrea să creeze „un metavers european” care să concureze cu cel deținut de Facebook.
Relația dintre Paris și Berlin va rămâne importantă în formarea viitorului Europei.
„Cred în cuplul franco-german”, a spus acesta.
Alianța cu Occidentul
Le Pen: Le Pen vrea să retragă Franța din comanda integrată a alianței militare transatlantice NATO, reprezentând o provocare pentru arhitectura de securitate a Occidentului post-Război Rece.
Oponenții o acuză că este prea apropiată de Moscova. Partidul ei a primit un împrumut de la o bancă rusească în 2014 și a fost găzduită de președintele rus Vladimir Putin la Kremlin cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale din 2017.
Macron a acuzat-o pe Le Pen că este pe ștatul de plată al lui Putin, spunându-i: „Vorbiți despre bancherul dumneavoastră când vorbiți despre Rusia”.
Aceasta a condamnat invazia Rusiei în Ucraina, însă spune că Moscova ar putea fi un aliat din nou după război. A mai spus că va căuta să implementeze o politică externă la echidistanță de Washington și Moscova.
Macron: Deși Macron a deranjat lucrurile în cadrul alianței trans-Atlantice, în mod notabil în estul Europei și în Germania, atunci când a numit NATO „în moarte cerebrală” în 2019, a spus că invazia Rusiei în Ucraina a „reînviat-o”.
Însă acesta va căuta să-i facă pe europeni mai puțin dependenți de armata americană în ceea ce privește securitatea.
Macron a acționat pentru ca UE să se concentreze mai mult pe regiunea Indo-Pacifică și influența Chinei acolo. Însă, el s-a lovit de administrațiile de la Washington, Londra și Canberra după ce Australia a renunțat la un contract uriaș pentru construcția de submarine în parteneriat cu Franța.
El s-a confruntat cu dilema dacă să caute să coopereze cu noua alianță de securitate SUA-Marea Britanie-Australia (AUKUS) împotriva Chinei sau să încerce să convingă UE să-și urmeze propria politică independentă în relația cu Beijingul.
Editor : A.C.
