Pe măsură ce Statele Unite planifică revenirea pe Lună cu viitoarea misiune Artemis II, o rămâne întrebarea: ce vor mânca viitorii exploratori selenari? Conform unui nou studiu realizat de Universitatea din Texas, Austin, răspunsul ar putea fi năutul, potrivit site-ului EurekAlert al organizaţiei nonprofit American Association for the Advancement of Science (AAAS).
Oamenii de ştiinţă au cultivat şi recoltat cu succes năut folosind „pământ selenar” simulat, aceasta fiind pentru prima dată când o astfel de cultură este produsă în acest mediu.
Cercetarea, realizată în colaborare cu Universitatea Texas A&M, este descrisă într-un articol publicat în jurnalul ştiinţific Scientific Reports.
Întrebări despre viabilitatea plantelor pe Lună
Sara Santos, cercetător principal în cadrul proiectului, a declarat că această lucrare reprezintă un pas uriaş în înţelegerea elementelor necesare pentru cultivarea alimentelor pe suprafaţa Lunii. „Cercetarea vizează înţelegerea viabilităţii cultivării plantelor pe Lună. Cum transformăm acest regolit în sol? Ce tipuri de mecanisme naturale pot provoca această conversie?”, a spus Santos, cercetătoare la Facultatea de Geoştiinţe Jackson de la Universitatea din Texas, Austin.
Regolitul selenar este termenul tehnic pentru solul de pe Lună. Acesta nu conţine microorganismele şi materialul organic necesare pentru supravieţuirea şi dezvoltarea plantelor şi, deşi conţine nutrienţi şi minerale esenţiale pentru creşterea lor, include metale grele, care ar putea fi toxice pentru plante.
Pentru studiul lor, cercetătorii au utilizat sol lunar simulat de la Exolith Labs, un amestec ce reproduce compoziţia probelor selenare aduse pe Pământ de astronauţii misiunii Apollo.
Pentru a crea condiţiile ideale de dezvoltare în solul selenar, echipa de cercetători a adăugat vermicompost, un produs secundar al râmelor roşii, bogat în nutrienţi şi minerale esenţiale pentru plante şi cu un microbiom divers. Râmele creează acest produs consumând materiale organice, cum ar fi resturi alimentare sau haine din bumbac şi produse de igienă, care altfel ar fi aruncate în timpul misiunilor.
Echipa a acoperit apoi năutul cu ciupercile micorizice arbusculare, înainte de plantare. Ciupercile şi năutul funcţionează simbiotic, ciupercile absorbind unele substanţe nutritive esenţiale necesare dezvoltării, reducând în acelaşi timp absorbţia metalelor grele.
Proporţii și rezultate
Ulterior, echipa lui Santos a plantat năutul într-un amestec de pământ selenar şi vermicompost, în proporţii variabile. Cercetătorii au descoperit că amestecurile cu până la 75% sol selenar au produs cu succes năut recoltabil.
Cu toate acestea, orice procent mai mare de pământ selenar a cauzat probleme, plantele prezentând semne de stres şi moarte prematură.
Plantele stresate au supravieţuit mai mult decât năutul care nu a fost inoculat cu ciuperci, demonstrând importanţa acestora din urmă pentru sănătatea plantelor.
Mai mult, cercetătorii au descoperit că ciupercile au fost capabile să colonizeze şi să supravieţuiască în mediul simulat, sugerând că ar trebui introduse o singură dată într-un mediu de cultivare real.
Gust și siguranță necunoscute
Deşi recoltarea năutului cultivat astfel reprezintă o etapă importantă, gustul şi siguranţa leguminoaselor sunt încă necunoscute. Cercetătorii trebuie să determine conţinutul nutriţional al năutului şi să se asigure că nu au fost absorbite metale toxice în timpul procesului de creştere.
„Vrem să înţelegem fezabilitatea lui ca sursă de hrană”, a declarat Jessica Atkin, autoare principală a articolului şi doctorandă la Departamentul de Ştiinţe ale Solului şi Culturilor de la Universitatea Texas A&M. „Cât de sănătos este? Conţine nutrienţii de care au nevoie astronauţii? Dacă nu este sigur pentru consum, câte generaţii vor trece până când va deveni sigur?”, a adăugat ea.
Cercetarea a fost finanţată iniţial de Santos şi Atkin, însă proiectul a primit o subvenţie FINESST acordată de NASA.
Editor : Ana Petrescu
