Oamenii de ştiinţă chinezi au descoperit un mecanism crucial ce explică modalitatea prin care Terra ar fi stocat cantităţi enorme de apă la începuturile evoluţiei sale, descoperire care oferă o perspectivă nouă asupra evoluţiei spectaculoase a Pământului de la o minge de magmă la planeta care susţine viaţă din ziua de azi.
Un grup de cercetători de la Institutul de Geochimie din Guangzhou, administrat de Academia Chineză de Ştiinţe, a demonstrat experimental că mantaua profundă a Pământului ar fi acţionat asemenea unui rezervor masiv de apă în urmă cu peste patru miliarde de ani, potrivit unui studiu publicat vineri în revista Science.
„Ce s-a întâmplat cu apa după ce oceanele de magmă de la începuturile Terrei s-au cristalizat? În ceea ce priveşte mantaua de la cea mai mare adâncime, răspunsul a fost unul vag”, se afirmă într-un editorial publicat în revistă, potrivit Agerpres.
Răspunsul îl oferă bridgmanitul, mineralul dominant în mantaua inferioară. Deşi până acum se credea că deţine o capacitate limitată de stocare a apei, echipa chineză a descoperit că acest mineral are de fapt o abilitate puternică de stocare, care variază în funcţie de temperatură.
Oamenii de ştiinţă au recreat condiţiile extreme din mantaua inferioară - presiune mare şi temperaturi incandescente de aproximativ 4.100 de grade Celsius - folosind o celulă de diamant-nicovală în combinaţie cu încălzirea laser.
Descoperirile oamenilor de ştiinţă au scos la iveală un paradox: cu cât mediul este mai fierbinte, cu atât mai eficient bridgmanitul captează şi înmagazinează molecule de apă formate în urma răcirii magmei.
În urma acestui proces, în mantaua solidă ar fi fost posibilă izolarea unei cantităţi de apă echivalentă cu un volum cuprins între 0,08 şi 1 din volumul tuturor oceanelor moderne, se afirmă în studiu.
Acest „depozit de apă” a fost readus treptat la suprafaţă prin activităţi vulcanice, contribuind la formarea unei planete albastre şi locuibile.
Editor : M.B.
