Oamenii de ştiinţă susţin că au descoperit o nouă modalitate, „mai uşoară”, de a identifica apa lichidă - şi potenţial viaţă - pe alte planete. Ei s-au inspirat din felul în care dioxidul de carbon interacționează cu atmosfera planetei noastre.
Procesul presupune măsurarea cantităţii de dioxid de carbon (CO2) din atmosfera unei planete şi compararea datelor cu cele prelevate de pe lumile învecinate.
Cercetătorii susţin că, în cazul în care o planetă are o cantitate redusă de CO2 în atmosferă comparativ cu vecinele sale, acest lucru sugerează că există apă lichidă la suprafaţa ei.
Potrivit acestei teorii, CO2 din atmosfera planetei este dizolvat într-un ocean - la fel ca pe Pământ - sau absorbit de o biomasă la scară planetară.
Cercetătorii au precizat că până în prezent nu a existat nicio metodă practică de detectare a prezenţei apei lichide, potrivit dpa, preluată de Agerpres.
Oamenii de ştiinţă s-au apropiat cel mai mult de identificarea prezenţei acestui lichid pe suprafaţa unei planete prin intermediul strălucirii - cum se reflectă lumina stelelor în apă - care poate fi prea slabă pentru a fi detectată de observatoarele actuale.
Cercetătorii au precizat că au conceput ceea ce ei numesc o nouă „semnătură” de potenţială capacitate de a găzdui viaţă, prin care se poate afla dacă o planetă este capabilă să dispună şi să păstreze apă lichidă la suprafaţa sa.
„Semne revelatoare”
Amaury Triaud, profesor de exoplanetologie la Universitatea din Birmingham, a declarat: „Este destul de uşor de măsurat cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera unei planete. Aceasta se datorează faptului că CO2 este un absorbant puternic în infraroşu, aceeaşi proprietate care provoacă creşterea actuală a temperaturilor globale aici, pe Pământ”.
„Comparând cantitatea de CO2 din atmosferele diferitelor planete, putem folosi această nouă semnătură specifică pentru a identifica acele planete cu oceane, ceea ce le face mai probabil să poată susţine viaţa”, a adăugat Triaud.
Dr. Julien de Wit, profesor asistent de ştiinţe planetare la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a declarat: „Viaţa pe Pământ este responsabilă de 20% din cantitatea totală de CO2 captat, restul fiind în principal absorbit de oceane. Pe o altă planetă, acest procent ar putea fi mult mai mare. Unul dintre semnele revelatoare ale consumului de carbon de către biologie este emisia de oxigen”.
„Oxigenul se poate transforma în ozon şi se dovedeşte că ozonul are o semnătură detectabilă, chiar alături de CO2. Aşadar, observarea simultană atât a dioxidului de carbon, cât şi a ozonului ne poate informa cu privire la capacitatea de a găzdui forme de viaţă, dar şi la eventuala prezenţă a vieţii pe planeta respectivă”, a precizat de Wit.
Pe lângă dezvoltarea unei noi modalităţi de identificare a planetelor locuibile, oamenii de ştiinţă au declarat că studiul lor poate fi folosit pentru a afla mai multe informaţii despre punctele de basculare, sau pragurile critice, din mediu.
Studiul a fost publicată în jurnalul ştiinţific Nature Astronomy.
Editor : B.P.
