Muntele Everest a fost întotdeauna o provocare uriașă chiar și pentru cei mai experimentați alpiniști, dar ascensiunea ar putea deveni din ce în ce mai grea: cercetătorii spun că Everestul are un ritm susținut de creștere, relatează The Guardian.
Himalaya s-a format în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani, când subcontinentul indian s-a izbit de placa tectonică eurasiatică – deși cercetări recente sugerează că marginile acestor plăci erau deja foarte ridicate înainte de coliziune.
Procesul este încă în desfășurare, așa că lanțul muntos continuă să fie împins în sus.
Experții spun însă că Everestul – care are în prezent la 8.849 de metri înălțime – a avut o creștere suplimentară ca urmare a eroziunii provocate de râurile din vecinătate. Echipa de cercetători spune că procesul a dus la creșterea Everestului cu 15 până la 50 de metri în ultimii 89.000 de ani, iar procesul de înălțare continuă și astăzi.
„Studiul nostru demonstrează că chiar și cel mai înalt vârf muntos din lume este supus unor procese geologice în desfășurare, care îi pot afecta în mod măsurabil înălțimea pe perioade de timp geologice relativ scurte”, a spus profesorul Jingen Dai, de la Universitatea de Geoștiințe din Beijing, coautor al studiului.
Dai a remarcat că Everestul este o anomalie, având vârful cu aproximativ 250 de metri mai înalt decât ceilalți munți înalți din Himalaya. În plus, datele au sugerat o discrepanță între ratele de creștere pe termen lung și cele pe termen scurt ale Everestului.
„Acest lucru a ridicat întrebarea dacă a existat un mecanism de bază care face ca elevația anormală a Everestului să fie și mai mare”, a spus Dai.
Potrivit studiului publicat în revista Nature Geoscience, Dai și colegii săi au creat modele computerizate pentru a explora evoluția rețelelor de râuri din Himalaya.
Rezultatele sugerează că, în urmă cu aproximativ 89.000 de ani, cursul superior al râului Arun, care se află la nord de Everest - și care s-ar fi scurs spre est pe platoul tibetan - s-a contopit cu cursul inferior, ca urmare a erodării acestuia din urmă. Rezultatul a fost că întreaga lungime a râului Arun a devenit parte a sistemului râului Kosi.
Echipa sugerează că redirecționarea rezultată din această „captură a râului” a dus la o creștere a eroziunii în apropierea Everestului și la formarea defileului râului Arun.
„În acel moment, probabil a existat o cantitate enormă de apă suplimentară care curgea pe râul Arun, iar aceasta ar fi fost capabilă să transporte mai multe sedimente și să erodeze mai multă rocă de bază și să taie în fundul văii”, a explicat Dr. Matthew Fox, de la University College London, coautor al studiului.
Cercetătorii spun că reducerea greutății scoarței terestre, pe măsură ce acest material a fost îndepărtat, a dus la o ridicare a pământului din jur - un proces cunoscut sub numele de recul izostatic.
Echipa estimează că procesul înalță Everestul cu aproximativ 0,16 mm până la 0,53 mm pe an, iar vârfurile învecinate Lhotse și Makalu, al patrulea și, respectiv, al cincilea cel mai înalt vârf din lume, au o creștere similară.
„Acest efect nu va continua la nesfârșit. Procesul va continua până când sistemul râurilor va atinge o nouă stare de echilibru”, a spus Dai.
Editor : M.B.
