Ca-n filme. Ce sunt storyboard-ul, mood board-ul și shooting board-ul
Specialistul nostru de astăzi este Vali Petridean. Este cunoscut drept omul din spatele ilustraţiilor pentru cărțile lui Iv cel naiv. Dar munca lui merge mai departe de cele două volume, Versez şi Uibesc.
Vali a studiat sculptura, apoi a fost ilustrator, apoi art director şi head of art în două firme de publicitate. A făcut zeci de storyboarduri pentru advertising. Storyboardurile sunt dificil de realizat, dar sunt foarte importante.
„Storyboardul nu e doar aşa, ilustraţie, el se duce şi e însoţit, stânga dreapta, de voice over şi sound effects, ca sa înţeleaga clientul şi dialog şi absolut totul”, explică Vali Petridean.
Storyboardul nu este o invenţie recentă. El a luat naştere în anii 30 în studiourile Disney - iar prima producţie cinema care a avut parte de un storyboard, cadru cu cadru, a fost „Pe aripile vântului” din 1939. Producătorul David O. Selznick l-a angajat pe ilustratorul William Cameron Menzies. O parte din acele desene există în arhivele Hollywoodului.
Pe atunci, creionul şi hârtia erau suverane. Acum, lucrurile s-au schimbat. Vali Petridean nu ne-a primit într-un atelier de creaţie, ci chiar la el acasă, unde lucrează la un calculator performant şi o tabletă. Unde sunt creioanele? Este unul singur, electronic.
„Acum mult timp se faceau mult mai greu, pentru ca nu exista tableta, le făceai de mână, după aia le corectai cu mâna. După care le scanai, le crop-uiai și le crop-uiai cu mouse-ul, ceea ce era... pfffffff”, adaugă Vali Petridean.
Prima etapă în realizarea unui storyboard bun este înţelegerea scenariului.
„Lucrez direct cu cei care produc ideea, povestea, pe un script. Și, în general, ca sa eficientizez tot procesul și să nu încep eu să avansez în desen și dupa aia să vină ceilalți și să zică: băi, nu ai făcut prea bine și ceva de genul ăsta, fac niște schițe extrem de rapide”, spune Vali Petridean.
Ilustratorul nu trebuie să piardă mult timp în această etapă, deoarece acum orice este supus modicării. Că aşa-i în creaţie!
„Prima dată, ca să eficientizez tot procesul și nu știu ce, încep cu pielea de peste tot, după care fac hainele peste tot, păstrând aceeași culoare la fiecare, dacă unul are haina roșie, cu haina aia roșie până mai departe, după care fac background-urile. Și gata! Ăsta e storyboardul”, explică ilustratorul.
Se lucrează în bloc? Şi noi care credeam că storyboardul se face treptat, fiecare cadru în parte.
Cu mood board-uri lucrează, de exemplu, şi designerul vestimentar Oana Păunescu de la Castel Film. Pentru miniseria Hatfields and McCoys, care a câştigat două premii Emmy, Oana a avut un mood board ca să poată surprinde cât mai autentic vestimentaţia specifică vremurilor în care se desfăşura acţiunea filmului.
„Se numesc mood board-uri. Este o documentare specifică. S-a trecut de documentarea generală a anului și practic aici sunt fotografii ale familiei despre a cărei poveste vorbește filmul, Hatchins și McCoy. Iar aici sunt personajele așa cum erau. Deci, practic, cel care va semna costumele pentru acest film a urmărit exact cum erau îmbrăcați, cum trăiau, ce făceau”, spune Oana Păunescu, designer vestimentar.
După storyboard şi mood board există şi finalul: shooting board! Cu aşa ceva au lucrat creativii din spatele producţiei „Dopul scuză mijloacele”, prezentat drept primul scurtmetraj 3D românesc.
„În procesul de pregătire a filmului am utilizat și shooting board, respectiv o suită întreagă de desene, în principiu au fost vreo 270 de desene, desene care ilustrează aproape fiecare cadru, dacă nu unele dintre ele doua sau trei pozitii ale aceluiași cadru. Început, conținut, final. Legături între cadre și așa mai departe”, afirmă Doru Spătaru, producător.
Anul trecut am reuşit să punem mâna pe un storyboard impresionant. Cel al lungmetrajului animat „Crulic, drumul spre dincolo”, regizat de Anca Damian. Dan Panaitescu sau „fabrica de desene”, cum singur își spune, ne învață cât de important este storyboardul într-un lungmetraj animat.
„Asta este o etapă de la începutul oricărui proiect, și de film, și de animație, în care toată povestea filmului este desenată foarte repede, cadrele nu trebuie să fie neapărat frumoase, ci folosesc mai degrabă pentru a ne face nouă, cei care urmăm să lucrăm la film, o imagine mai clară despre cum o să arate proiectul, despre cum o să se desfășoare toată povestea”, explică Dan Panaitescu.
În alte părţi există cursuri şi workshop-uri pentru ilustratori care vor să se specializeze în storyboarding. În străinătate, să fii specialist în storyboard este un lucru mare. La noi, ilustratorii sunt în mare parte autodidacţi, oameni care au avut curajul să îşi transforme pasiunea pentru desen în sursă de venit. Însă oricât de „Cenuşareasă” ar fi această latură a ilustraţiei, un lucru este clar: dacă storyboard nu e, nici film bun nu e.
Știați că...
Storyboard-ul este o modalitate de reprezentare a acțiunii desfășurate în film, videoclip sau spot, pe cadre care conțin momentele importante din poveste.
Storyboard-urile complete conţin informaţii despre încadratură, unghi de filmare, câteodată chiar şi lumini sau scenografie.
Sfat: căutaţi pe Google Images storyboardul filmului preferat.
Ca majoritatea ilustratorilor, Vali Petridean foloseste Adobe Photoshop.
Ştiaţi că Alfred Hitchcock făcea storyboarduri extrem de orgnizate şi meticuloase pentru filmele sale?
Pentru un lungmetraj, storyboardul se face, în general, cam în şase săptămâni.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
