Cel mai mare aisberg din lume a început să se miște, după mai bine de 30 de ani în care a fost blocat. Aisbergul, care se numește A23a, s-a desprins de pe coasta Antarcticii în 1986, însă a rămas fixat în Marea Weddell, devenind astfel o insulă de gheață, transmite BBC.
Cu o suprafață de aproape 4.000 de kilometri pătrați și o grosime de circa 400 de metri, aisbergul a plutit în derivă în ultimul an și este acum pe cale să se extindă dincolo de apele Antarcticii.
A23a, un adevărat colos care impresionează, a fost parte dintr-o explozie masivă de aisberguri de pe Platoul de gheață Filchner de pe Continentul Alb. La acea vreme, acesta găzduia o stație de cercetare sovietică, fapt care arată cât de mult timp a trecut de când a avut loc desprinderea sa.
Moscova a trimis o misiune pentru a îndepărta echipamentele de la baza Druzhnaya 1, temându-se că acestea se vor pierde.
De ce, după mai bine de 30 de ani, este A23a în mișcare?
"Am întrebat câțiva colegi despre acest lucru, gândindu-mă dacă nu cumva a existat vreo posibilă schimbare a temperaturii apei de pe platformă care să fi provocat acest lucru, dar opinia generală este că pur și simplu a sosit momentul", a declarat Dr. Andrew Fleming, expert în tehnici de teledetecție de la British Antarctic Survey.
"Era blocat încă din 1986, dar, în cele din urmă, avea să se diminueze suficient pentru a pierde aderența și a începe să se miște. Am observat prima mișcare în 2020", a mai spus acesta.
A23a a luat avânt în ultimele luni, sub impulsul vântului și al curenților, iar acum trece pe lângă extremitatea nordică a Peninsulei Antarctice.
La fel ca majoritatea aisbergurilor din sectorul Weddell, A23a va fi aproape sigur expulzat în curentul circumpolar antarctic, care-l va împinge spre Atlanticul de Sud, pe o traiectorie care a devenit cunoscută sub numele de "aleea aisbergurilor".
Este aceeași mișcare a apei - și a vânturilor de vest care o însoțesc - pe care celebrul explorator Sir Ernest Shackleton a folosit-o în 1916 pentru a scăpa din Antarctica.
Shackleton și-a îndreptat barca de salvare către Georgia de Sud, iar pe această insulă se pot vedea frecvent aisberguri mari, care au tendința de a se fixa pe platoul continental puțin adânc al Teritoriului britanic de peste mări.
Toate aisbergurile, oricât de mari ar fi, sunt condamnate să se topească și să se piardă
Oamenii de știință vor urmări îndeaproape progresul realizat de A23a.
Dacă va ajunge aproape de Georgia de Sud, ar putea crea probleme pentru milioanele de foci, pinguini și alte păsări marine care se înmulțesc pe această insulă. Dimensiunea uriașă a lui A23a ar putea tulbura căile obișnuite de hrănire a animalelor, împiedicându-le să-și alimenteze puii în mod corespunzător.
Dar ar fi greșit să ne gândim la aisberguri ca fiind doar un pericol, gândindu-ne la Titanic. Există o înțelegere din ce în ce mai mare a importanței lor pentru mediul înconjurător.
Pe măsură ce se topesc, aceste aisberguri mari eliberează praful mineral care a fost încorporat în gheața lor atunci când făceau parte din ghețarii care răzuiau pe fundul stâncos al Antarcticii. Acest praf este o sursă de nutrienți pentru organismele care formează baza lanțurilor trofice din oceane.
"În multe feluri, aceste aisberguri sunt dătătoare de viață; ele sunt la originea multor activități biologice", a declarat Dr. Catherine Walker, de la Woods Hole Oceanographic Institution, care s-a născut în același an cu A23a.
Editor : Andreea Smerea
