În urmă cu circa 11,5 miliarde de ani, o stea îndepărtată şi care era de circa 530 de ori mai mare decât Soarele din sistemul nostru solar, a murit într-o explozie de proporţiile unui cataclism, care i-a dispersat straturile gazoase exterioare în spaţiul cosmic înconjurător, formând o supernovă ce a fost surprinsă de astronomi în cele mai mici detalii.
Cercetătorii americani au anunţat miercuri că Telescopul Spaţial Hubble, lansat de NASA, a reuşit să capteze trei imagini distincte, care ilustrează un interval de opt zile începând cu doar câteva ore după detonarea unei stele masive - o realizare şi mai demnă de remarcat având în vedere vechimea şi distanţa la care s-a produs fenomenul, relatează Reuters, citată de Agerpres.
Imaginile au fost descoperite în urma unei treceri în revistă a arhivei de date înregistrate de Hubble în 2010, potrivit astronomului Wenlei Chen, cercetător postdoctoral la Universitatea din Minnesota şi autor principal al studiului publicat în revista Nature.
A fost surprinsă pentru prima dată într-un singur set de imagini o supernovă care se răceşte rapid după explozia iniţială, reprezentând prima privire detaliată asupra unei supernove ce data dintr-un moment atât de timpuriu în istoria Universului, când acesta avea mai puţin de o cincime din vârsta lui actuală.
„Supernova se extinde şi se răceşte, aşa că nuanţele sale evoluează de la albastru-intens la roşu-închis”, a precizat Patrick Kelly, profesor de astronomie la Universitatea din Minnesota şi coautor al studiului.
Steaua muribundă, care aparţine unei categorii denumite supergigante roşii, se afla într-o galaxie pitică şi a explodat la finalul duratei sale relativ scurte de viaţă.
„Supergigantele roşii sunt strălucitoare, masive şi de mari dimensiuni, dar sunt mult mai reci decât majoritatea altor stele masive, de aceea sunt roşii”, a spus Wenlei Chen.
„După ce o supergigantă roşie îşi epuizează energia de fuziune din nucleu, are loc un colaps al nucleului său, iar explozia de supernovă va dispersa straturile externe ale stelei - învelişul de hidrogen”, a continuat Chen.
Prima imagine, care surprinde fenomenul la circa şase ore după explozia iniţială, înfăţişează debutul relativ restrâns şi extrem de fierbinte al exploziei - circa 180.000 de grade Fahrenheit (100.000 de grade Kelvin / 99.725 de grade Celsius).
Cea de-a doua imagine este surprinsă cu două zile mai târziu, iar a treia la aproximativ şase zile după explozie. În aceste două imagini, materia gazoasă ejectată din stea a fost surprinsă extinzându-se înspre exterior. În cea de-a doua imagine, explozia este de cinci ori mai puţin fierbinte decât în prima fotografie. În cea de-a treia imagine, ea este de zece ori mai puţin fierbinte decât în prima.
Rămăşiţele stelei care a explodat au devenit cel mai probabil un obiect incredibil de dens, denumit stea neutronică, a precizat Wenlei Chen.
Lentila gravitaţională puternică este fenomenul datorită căruia Hubble a reuşit să obţină trei imagini care surprind momente diferite de după explozie. Puterea gravitaţională imensă exercitată de un roi galactic localizat în faţa stelei care a explodat, privit din perspectiva Terrei, a funcţionat asemenea unei lentile - modificând direcţia şi amplificând lumina emanată de supernovă.
„Gravitaţia din roiul galactic modifică nu doar direcţia de propagare a luminii din partea anterioară, dar întârzie totodată durata de propagare a luminii, întrucât, cu cât gravitaţia este mai puternică, cu atât un ceas se mişcă mai lent”, a explicat Wenlei Chen.
„Cu alte cuvinte, emisia luminii dintr-o singură sursă aflată în spatele lentilelor poate ajunge la noi parcurgând diferite trasee, iar noi putem vedea apoi imagini multiple ale sursei”.
Profesorul Patrick Kelly a spus că abilitatea de a vedea o supernovă care se răceşte rapid într-un singur set de imagini graţie lentilelor gravitaţionale reprezintă „ceva absolut uimitor”.
„Este ca şi cum ai viziona o rolă de film în culori care surprinde evoluţia unei supernove din vremea când Universul avea o mică fracţiune din vârsta sa actuală”, a adăugat coordonatorul studiului.
„Singurele alte exemple când a mai fost surprinsă o supernovă în primele stadii ale exploziei sale reprezintă cazurile unor explozii care s-au produs foarte aproape de noi. Când astronomii văd astfel de obiecte cosmice mult mai îndepărtate, ei privesc înapoi în timp”, a precizat Patrick Kelly.
Editor : M.B.
