Interviu | Violonistul Nigel Kennedy, un nou concert în România
Nigel Kennedy, violonistul pentru care muzica nu are nici limite, nici secrete, a revenit în România. Va susţine, în seara aceasta, cel de-al şaptelea concert al său la Bucureşti. Într-un interviu, în exclusivitate pentru Digi24, britanicul a mărturisit că are o legătură specială cu ţara noastră, prin profesorul său, Yehudi Menuhin. Dar şi că se simte foarte apropiat de publicul care vine la concercele sale şi care apreciază în egtală măsură muzica clasică şi jazz-ul.
Nicolae Ciucă spune că știe să gătească sarmale și să facă pâine
Bianca Andreescu, interviu pentru Digi24
Chitaristul de jazz Al Di Meola a fost externat din spital
INTERVIU Geoffrey Rush, căpitanul Barbossa din „Pirații din Caraibe”, e îndrăgostit de România: Cineva m-a confundat cu Regele Charles
„Voyage”, primul spectacol ABBA după 40 de ani
Melodie pro-URSS, cântată la „balul” lui Putin
Ce nu s-a văzut la „balul” lui Putin
Noi detalii în scandalul Șoșoacă-Rai Uno
De la ce a pornit scandalul dintre Diana Șoșoacă și echipa Rai Uno
Reporter: Este al şaptelea concert în România. Cum simţiţi publicul de aici?
Nigel Kennedy: Oamenii de aici înţeleg muzica! O au în inimă! Câteodată am interpretat melodii, iar oamenii au început să le cânte. Chiar le-au înţeles. Deci, e în sângele lor. Am o legătură cu românii, cu bucureştenii, prin George Enescu. A fost profesorul profesorului meu. Enescu, Menuhin, prin asta cred că am o legătură directă cu această cultură a publicului din Bucureşti. E o cultură diversă, cu o muzică clasică foarte bună, cu muzicieni fantastici de muzică romani. Deci, pentru mine e mereu o plăcere să mă întorc aici.
Reporter: În 2005, la un concert, aţi ales să interpretaţi un cântec al Mariei Tănase. De ce Maria Tănase?
Nigel Kennedy: Îmi place întunericul din vocea ei. Chiar se potriveşte cu vioara. Ea oricum avea mereu vioară în orchestră. Deci nu e greu pentru cineva ca mine să cânte muzica ei. Are atât de mult suflet în ea!
Reporter: Ce credeţi că s-a schimbat în muzica clasică, de la o generaţie la alta?
Nigel Kennedy: Cred că acum e mai mult o parte marginalizată a muzicii. În timpul în care Enescu trăia, încuraja oamenii să se adune şi muzica era în prim-plan pentru comunitate. Acum, e cumva o treabă pentru intelectuali.
Reporter: Aţi putea vreodată să alegeţi între muzica clasică şi jazz?
Nigel Kennedy: E clasic. Dar mâine va fi jazz. Dar înclin mai mult spre jazz pentru că a pornit din dorinţa comunităţii, din cluburi, nu pentru că a fost cerut de casele regale sau de biserică. A pornit pentru că oamenii au vrut să se adune, să fie împreună.
Reporter: Care e cheia succesului în acest domeniu?
Nigel Kennedy: Nu ştiu, nu cred că am reuşit să ajung la acel nivel de succes pe care mi l-aş dori. Întotdeauna e ceva ce trebuie îmbunătăţit. Dar cred că ar fi comunicarea cu publicul, egalitatea aceea între oameni şi energia colectivă care aduce oamenii împreună. Despre asta e muzica!
Reporter: Aveţi şi un mesaj pentru publicul de aici?
Nigel Kennedy: Da! La ce cameră să mă uit? Prieteni, abia aştept să cânt pentru voi!
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News