Agenții Moscovei duc războiul dezinformării pe străzile din Viena. Scopul lor: să erodeze încrederea în Ucraina

În martie 2025, Direcția pentru Securitate și Informații de Stat (DSN) din Austria a anunțat descoperirea unei campanii de dezinformare rusească la scară largă în țară. Aceasta avea scopul de a „manipula opinia publică și politică în detrimentul Ucrainei și în avantajul Rusiei”. Încă o piesă a puzzle-ului războiului hibrid al lui Vladimir Putin împotriva Occidentului, care se desfășoară pe mai multe niveluri.

Ceea ce DSN nu a dezvăluit: operațiunea secretă rusească nu doar că a avut loc în Austria, ci a fost orchestrată și de un austriac. Fostul CEO al Wirecard, Jan Marsalek, a ordonat acțiuni specifice în spații publice pentru a stârni sentimente anti-Ucraina. Principala zonă de operațiuni a agenților săi: Viena, scrie publicația Profil, care - împreună cu Süddeutsche Zeitung, NDR și WDR - au realizat o investigație asupra acestei chestiuni.

Documentele consultate de publicațiile citate arată că Rusia nu își mai desfășoară campaniile de dezinformare exclusiv în domeniul digital, ci își trimite agenții pe străzi.

Aceste documente anterior secrete dezvăluie, pentru prima dată în detalii uimitoare, cum este planificată și executată o astfel de dezinformare descentralizată rusească în Europa. 

Divizarea societăților democratice

Numeroase celule de spionaj încearcă în mod independent să divizeze societățile democratice din Europa prin răspândirea deliberată a dezinformării. Anchetele asupra celulei lui Marsalek arată existența unor dușmani reali ai statului austriac, naziști falși, rusofobie alimentată artificial – și munți de abțibilduri care pot fi oricând lipite pe pragul oricărei case.

Austriacul Jan Marsalek a condus cândva furnizorul german de servicii de plată Wirecard, până când compania a dat faliment în 2020 în urma unei fraude contabile de proporții. Însă, înainte de a putea fi tras la răspundere, Marsalek a fugit din Europa în Rusia. Astăzi se știe că Marsalek ar fi spionat pentru Moscova cu mulți ani în urmă. De aceea, el este astăzi cel mai căutat european. Acest lucru nu îl împiedică să continue infiltrarea democrațiilor occidentale, aparent chiar și din exilul său rus. 

Unul dintre complicii lui Marsalek era Orlin Rusev. Născut în Bulgaria, acesta era liderul unei bande care lucra pentru Marsalek. Banda spiona jurnaliști de investigație critici la adresa Kremlinului, precum Hristo Grozev și pe redactorul-șef al Profil, Anna Thalhammer. Se dădeau drept agenți Interpol, comiteau spargeri și transportau telefoanele mobile furate ale trei funcționari de rang înalt din Ministerul de Interne austriac pentru serviciul secret rus FSB.

În Austria, acoliții lui Marsalek au importat multe sume de bani pentru a-și plăti alți acoliți. În februarie 2023, jocul s-a terminat. Rusev și membrii bandei sale au fost arestați la Londra. În mai 2025, au fost condamnați la pedepse lungi cu închisoarea pentru activitățile lor de spionaj.

La Rusev, anchetatorii au găsit 221 de telefoane, 495 de cartele SIM și o mulțime de chat-uri. Printre acestea se aflau mii de mesaje cu Jan Marsalek. O mină de aur pentru anchetatori – pentru prima dată, aceștia au obținut informații detaliate din interior despre perfidia propagandei rusești. Numai cei care o înțeleg se pot proteja împotriva ei. Până acum, aceste conversații erau secrete.

Sub falsă identitate

La prima vedere, planul lui Marsalek pare inofensiv: este vorba despre autocolante. Autocolante pe care le vedem cu siguranță în fiecare zi pe vitrinele magazinelor, pe băncile din parcuri sau pe coșurile de gunoi. Uneori, pe propria casă.

„Poate că unul dintre ele era creat de Jan Marsalek. Apoi, autocolantul incita împotriva «porcilor ruși», afișa simboluri de extremă dreapta în culorile steagului ucrainean sau cerea «onoarea Ucrainei». În orice caz, autocolantul lui Marsalek ar fi trebuit să submineze încrederea în Ucraina”, scrie Profil.

„Probabil ar funcționa cel mai bine dacă am avea mai multe variante ale stickerelor”, i-a scris Marsalek lui Rusev pe 24 martie 2022: „Ar putea părea ciudat dacă toți ar avea același sticker, nu-i așa?” La momentul trimiterii mesajului, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei dura de doar o lună.

Dar Marsalek și Rusev planificau deja următoarele atacuri pe termen lung asupra Europei, sub forma unei campanii de dezinformare sub steag fals ucrainean. Planul era ca ucrainenii din Europa să fie asociați cu neonaziștii. Pentru aceasta, dezinformarea rusă iese din spațiul virtual. „Să nu complicăm lucrurile”, scria Marsalek: „Trebuie să pară natural”.

„Marea Britanie nu este relevantă în această luptă”, îi scria Marsalek lui Rusev la sfârșitul lunii martie 2022: „Este mai important să ne concentrăm asupra Franței și Germaniei, posibil și asupra Italiei și Austriei”. Marsalek i-a explicat lui Rusev și motivul: „Ținta principală este Germania”. La acea vreme, Austria era încă dependentă de gazul rusesc.

„Dezinformarea rusă urmărește două obiective, care diferă în funcție de subiect și conținut”, declară Dietmar Pichler, fondatorul Desinfo Resilience Networks și analist șef al platformei INVED.eu, pentru Profil: „Primul obiectiv este divizarea și slăbirea adversarilor politici ai Rusiei. Pentru aceasta, se promovează polarizarea societății.” Rusia rareori inventează noi conflicte în acest scop, ci utilizează liniile de fractură existente, spune Gerhard Mangott, politolog la Universitatea din Innsbruck și expert în Rusia: „Dezinformarea rusă intensifică aceste conflicte, astfel încât să aibă un efect distructiv și destabilizator.”

În cazul lui Marsalek, linia de fractură a fost întrebarea cât de mult ar trebui Europa să sprijine Ucraina în lupta sa împotriva Rusiei.

Al doilea obiectiv al dezinformării este schimbarea comportamentului, spune Pichler: „Prin influențarea opiniei publice, se dorește schimbarea pozițiilor politice concrete în Occident. De exemplu, pentru ca noi să sprijinim mai puțin sau deloc Ucraina. Sau pentru ca noi să ne schimbăm din nou politica energetică în sensul dorit de Rusia.”

Începe cel mai mare proces de spionaj

Spionajul rusesc a luat amploare în Austria, mai ales în ultimii ani.

Pe 22 ianuarie 2026, începe la Viena cel mai mare proces de spionaj de la cel de-al Doilea Război Mondial, după ani de anchete în mai multe țări europene.

Egisto Ott, unul dintre inculpați, a lucrat în cadrul Oficiului Federal Austriac pentru Protecția Constituției și Antiterorism (BVT). Timp de opt ani, au fost efectuate anchete ample - în Austria, Germania, Franța, Italia, Marea Britanie și SUA.

Ceea ce anchetatorii au descoperit în sute de mii de pagini de dosare este o imagine tulburătoare: managerul fugar al companiei de tehnologie Wirecard a fost probabil cel mai valoros spion al lui Vladimir Putin în Occident.

Nu toți cei implicați au fost identificați

Împreună cu complici mituiți, el a spionat disidenți și jurnaliști ruși, inclusiv pe cei din Austria. A oferit Moscovei tehnologii de securitate occidentale și chiar a plănuit crime. Anchetatorii au reușit să condamne mai mulți membri ai rețelei de spionaj și au confiscat cantități mari de date de la aceștia. Cu toate acestea, informațiile obținute de Profil de la autoritățile care anchetează cazul arată că nu toți cei implicați au fost încă identificați.

Fostul ofițer de informații și complicii săi sunt acuzați că au lucrat pentru Rusia și au jucat un rol principal în unele dintre cele mai importante scandaluri din istoria recentă a Austriei.

Ei au încercat să reorganizeze Oficiul Federal pentru Protecția Constituției și Antiterorism (BVT), acțiune care a paralizat agenția timp de ani de zile.

În urma scandalului de la Ibiza, au incitat partidele politice unele împotriva altora. Și l-au ajutat pe fostul membru al consiliului de administrație Wirecard, Jan Marsalek, care la acea vreme se pare că deja spiona pentru Rusia, să evadeze.

În plus, o spioană este liberă la Viena, deoarece cooperează cu poliția. Ea ar putea deveni un martor cheie în procesul împotriva fostului ofițer Egisto Ott, dar ar putea, de asemenea, să-i conducă pe anchetatori către alți agenți sub acoperire din cadrul instituțiilor austriece.

Zeci de mii de pagini din dosarul anchetei descriu o căutare frenetică a unor agenți sub acoperire neidentificați, mai scrie sursa citată.