Conflict de viziuni asupra Groenlandei. Inuiții răspund ambițiilor lui Trump: „Nimeni nu deține teritoriul arctic, îl împărțim”

Președintele SUA, Donald Trump, vorbește despre Groenlanda ca despre un activ strategic care ar putea fi cumpărat de Washington, în timp ce Danemarca își afirmă suveranitatea legală asupra insulei. Pentru poporul inuit, care trăiește aici de secole, nimeni nu deține terenurile din Arctica. Conceptul de proprietate colectivă este esențial pentru identitatea inuită, spun ei. Acesta a supraviețuit unei perioade extinse de 300 de ani de colonizare și este consfințit de lege: oamenii pot deține case, dar nu și terenurile pe care acestea sunt construite, arată Reuters, într-un reportaj.

„Noi nu putem nici măcar să ne cumpărăm propriul teren, dar Trump vrea să-l cumpere – asta ni se pare foarte ciudat”, spune Kaaleeraq Ringsted, în vârstă de 74 de ani, din Kapisillit, o mică așezare de case din lemn, situată pe malul unui fiord, la est de capitala Nuuk.

„Încă din copilărie, m-am obișnuit cu ideea că poți doar să închiriezi terenuri. Ne-am obișnuit întotdeauna cu ideea că suntem proprietarii colectivi ai terenurilor noastre.”

„O viață liberă, în natură”

Ringsted, un fost pescar și vânător născut în Kapisillit, vorbește în mica biserică situată pe o stâncă deasupra satului, accesibilă doar printr-o scară abruptă din lemn, unde este acum catehistul satului.

Este iarnă târzie, iar soarele rareori se ridică deasupra munților din jur.

Așezarea împrăștiată mai jos se mândrește și cu o școală, un magazin alimentar și o casă de servicii unde locuitorii pot face duș și spăla haine. O cameră de urgență deține provizii medicale de bază. Pe ușă era afișat un anunț de angajare pentru un angajat al clinicii.

Este un loc de o frumusețe sălbatică și cu o logistică dificilă. Micuțul debarcader este linia de salvare, locul unde barca săptămânală aduce provizii din Nuuk și de unde pescarii și vânătorii pleacă să vâneze foci, halibut, cod și reni.

„Am avut întotdeauna o viață liberă aici, în natură”, a spus Heidi Lennert Nolso, liderul satului. „Putem naviga și merge oriunde fără restricții.”

Protectori, nu proprietari

Groenlanda și locuitorii săi s-au aflat în centrul atenției mondiale anul trecut, când Trump și-a reînnoit cererea ca SUA să preia controlul asupra insulei din motive de securitate națională și pentru a avea acces la resursele minerale abundente ale acesteia.

De atunci, Trump a renunțat la amenințările că SUA ar putea cuceri insula cu forța și a declarat că a obținut accesul total și permanent al SUA la Groenlanda printr-un acord cu NATO, dar multe detalii rămân neclare.

Localnicii spun că au urmărit știrile, dar nu este ceva despre care vorbesc foarte mult.

„Oamenii de aici sunt interesați de ziua care urmează. Este mâncare în frigider? Bine, atunci pot dormi puțin mai mult. Dacă nu este mâncare, atunci voi ieși să prind pește sau să vânez reni”, a spus Vanilla Mathiassen, o profesoară daneză din Kapisillit, care lucrează de 13 ani în orașe și sate din Groenlanda.

Ulrik Blidorf, avocat în Nuuk și proprietar al firmei Inuit Law, a declarat că Groenlanda, un teritoriu autonom danez, nu are proprietate privată asupra terenurilor.

„În Groenlanda, nu poți deține terenuri”, a spus Blidorf. „Așa a fost încă de când strămoșii noștri au venit aici. Astăzi ai dreptul să folosești zona în care ai casa ta.”

Aproape 90% din cei 57.000 de locuitori ai Groenlandei sunt indigeni inuiți, care locuiesc pe insulă de aproximativ 1.000 de ani.

Rakel Kristiansen, provenind dintr-o familie de practicanți șamanici, a spus că poporul inuit se consideră gardieni temporari ai pământului.

„În înțelegerea noastră, a deține pământul este o întrebare greșită”, a spus ea. „Întrebarea ar trebui să fie cine este responsabil pentru pământ. Pământul a existat înaintea noastră și va exista după noi.”

Accentul se pune pe supraviețuire

Înapoi în Kapisillit, un vânt rece suflă dinspre calota glaciară a Groenlandei. Doi vulturi de mare zboară în cerc deasupra fiordului, iar pescărușii se adună în jurul bărcilor de pescuit.

Însă în prezent numărul vânătorilor și pescarilor este mai mic, deoarece în ultimele decenii educația, locurile de muncă și serviciile au atras oamenii departe de această așezare.

La școală, William, în vârstă de 8 ani, Malerak, în vârstă de 7 ani, și Viola, în vârstă de 7 ani, sunt singurii elevi rămași, care învață într-o încăpere unde se află afișată o hartă a Groenlandei, tipărită în 1954. În timpul recreației, ei se dau cu sania. Toți trei se vor muta în curând, iar școala s-ar putea închide.

De-a lungul golfului au fost construite noi case de vacanță, unele cu jacuzzi în aer liber, pentru locuitorii înstăriți din Nuuk. Acestea rămân goale și închise în timpul iernii.

De pe o stâncă din apropiere se vede un fiord plin de aisberguri. Peisajul ar putea atrage turiști, dar satul nu dispune nici măcar de infrastructura de bază.

„Există riscul ca așezarea să dispară”, a spus liderul satului, Nolso. „Oamenii îmbătrânesc.”

Kapisillit a avut odinioară aproape 500 de locuitori în perioada de vârf, a spus Kristiane Josefsen, o localnică. Astăzi are 37.

Josefsen, născută în 1959, lucrează cu piele de focă — o spală, o prelucrează și o răzuiește pentru a o vinde în Nuuk pentru costume naționale. Dar, deși intenționează să se pensioneze anul acesta, nu are de gând să plece.

„Rămân aici. Locul meu este aici”, a spus ea. „Aceasta este țara mea. Groenlanda este țara mea.”

Editor : C.A.