Studiile confirmă faptul că peste 20% din populaţia globului se confruntă la un moment dat în timpul vieţii cu episoade de vertij, acele stări deranjante în care pacienţii simt că „se învârte pământul cu ei”. Senzaţia de rotire ca într-un carusel rapid este însoţită de cele mai multe ori de dezechilibru, stări de greaţă şi chiar vomă, ţiuit în urechi şi, bineînţeles, anxietate, cu atât mai mult la primul episod. Dr. Mara Tănase, medic ORL în reţeaua MedLife, în Braşov, a menţionat că una din cele mai importante componente ale tratamentului sindroamelor vertiginoase şi recuperarea pacientului cu tulburări de echilibru o reprezintă reeducarea vestibulară.
Orice vertij trebuie investigat
Cei care au experimentat un episod de vertij paroxistic poziţional benign au explicat că starea de ameţeală a apărut brusc în timpul zilei sau al nopţii, atunci când au întors brusc capul. Au simţit cum totul se învârte cu ei ca într-o horă şi după puţin timp a apărut starea de greaţă şi chiar voma. Totul a fost atât de intens încât a apărut imediat teama că suferă un accident vascular cerebral sau ceva la fel de grav.
„Vertijul paroxistic pozițional benign (sau VPPB pe scurt) reprezintă o afecțiune mecanică a labirintului, porțiunea urechii interne care se ocupă de menținerea echilibrului, în care apar episoade bruște de amețeală cu caracter rotator (de învârtire). În general, simptomele au durată scurtă, de obicei de câteva secunde, ele fiind declanșate de schimbarea bruscă a poziției capului sau a corpului. Dacă durează mai mult, aceste episoade pot fi însoțite de greață sau vărsături și de o stare puternică de anxietate, pentru că pacientul nu înţelege ce se întâmplă cu el, cu atât mai mult la primul episod experimentat. Uneori se pot asocia manifestări auditive, precum senzația de ureche înfundată sau țiuit în urechi. Ce este important de știut în mod particular în cazul VPPB este că episodul intens de vertij este de scurtă durată, aproximativ câteva secunde și se remite spontan dacă este evitată poziția declanșatoare, iar afecțiunea nu pune viața în pericol - de aici și denumirea de benign”, a explicat medicul ORL.
În situaţia în care simptomele vertijului persistă, pacienţii se sperie suficient de tare încât să solicite ajutor de urgenţă. Ajunşi la camera de gardă a unui spital, ei vor fi evaluaţi de medici şi investigaţi amănunţit pentru a exclude toate cauzele posibile care au produs ameţeala, de la afecţiuni ale urechii interne, hipertensiune arterială, spondiloză cervicală şi chiar un accident vascular cerebral.
„În primul rând, este important de făcut o anamneză și un examen obiectiv complet pentru a stabili un diagnostic precis, de cele mai multe ori acestea fiind suficiente cel puțin pentru diferențierea principală a posibilelor cauze. În funcție de rezultatele examenului obiectiv, atunci când starea pacientului o permite, se mai pot efectua o serie de investigații paraclinice suplimentare, precum testările audiologice -audiograma, timpanograma -, analize de sânge sau investigații imagistice cu CT sau RMN, dar acestea sunt rezervate doar anumitor cazuri. Cu toate acestea, în urgență, este recomandat ca un sindrom vertiginos debutat brusc să fie evaluat atât de ORL, cât și din punct de vedere neurologic, pentru a exclude situații mai grave care să necesite un tratament de urgență”, a precizat dr. Mara Tănase.
Cauzele sindroamelor vertiginoase
În cele mai multe dintre cazuri, vertijul apare ca urmare a unei afecţiuni a urechii interne şi poate avea cauze multiple.
„Din punct de vedere al cauzelor, noi diferenţiem vertijul în funcţie de două categorii mari: cel periferic și cel central. Otorinolaringologia investighează și tratează vertijul periferic, care la rândul său poate avea multiple cauze. Când vorbim de vertij periferic ne gândim la VPPB, neuronita vestibulară sau boala Ménière, dar vertijul poate fi prezent ca simptom și în alte patologii ale urechii.
Atunci când vine vorba de factori de risc, lista nu este una foarte lungă deoarece multe dintre patologii sunt idiopatice, adică nu au o cauză bine definită. În cazul VPPB, studiile arată că ele pot apărea pe fondul unor traumatisme craniene, repausului prelungit la pat sau lipsei cronice de mișcare. De asemenea, se pare că sexul feminin și deficitul de vitamina D sau tulburările din metabolismul calciului, sunt şi ei factori de risc pentru declanşarea vertijului paroxistic poziţional benign.
În neuronita vestibulară, care este o boală inflamatorie acută localizată la nivelul nervului vestibular, principalii factori de risc sunt infecțiile virale recente, dar şi vârsta adultă sau oboseala cronică. Boala Ménière reprezintă o patologie cronică a urechii interne care presupune o presiune crescută la nivelul lichidului care circulă în interiorul structurii osoase a sistemului vestibular. Nu a fost stabilită o etiologie exactă pentru această boală, dar se consideră că este o boală multifactorială, la care contribuie factori genetici, afecțiuni autoimune sau vasculare”, a explicat medicul ORL.
Tehniciile de repoziţionare, tratament eficient în VPPB
Atunci când simptomele persistă, medicul poate recomanda anumite medicamente antivertiginoase. Totuşi, spune dr. Tănase, fiind vorba despre o afecţiune mecanică, vertijul paroxistic poziţional benign, se tratează eficient mai întâi cu tehnici de repoziţionare, după care cu exerciţii de reeducare vestibulară.
„Singurul tratament medicamentos cu antivertiginoase, antiemetice sau anxiolitice care poate fi utilizat în caz de VPPB se recomandă doar pe termen scurt și are scopul de a ameliora simptomele acute pentru a putea suporta manevrele de repoziționare, însă aceste medicamente nu se utilizează de rutină. În cazul VPPB, tratamentul presupune efectuarea unor tehnici de repoziționare. Pacienții care se cunosc cu această boală și deja au fost evaluați de un specialist care a efectuat testele diagnostice și ulterior și manevrele de repoziționare pot fi învățați cum să repete aceste manevre la domiciliu, singuri sau cu ajutorul unui aparținător. Cu toate acestea, pentru pacienții care nu au un diagnostic nu este sigur să practice singuri acasă aceste manevre, deoarece pot inclusiv agrava situația. Este importantă diagnosticarea cu precizie a canalului semicircular afectat (există câte 3 pe fiecare ureche) pentru a putea efectua tehnica specifică pentru canalul respectiv. În anumite cazuri mai complexe pot fi și 2 canale afectate în același timp, dar acestea sunt cazuri mai rare”, a menţionat medicul.
În cazul în care manevrele de repoziționare eșuează la prima încercare, ele se pot repeta, de obicei la distanță de câteva zile, mai spune medicul.
„Este posibil ca o singură ședință de repoziționare să nu fie suficientă sau definitivă, caz în care simptomele pot să persiste parțial sau să reapară după o anumită perioadă de timp şi aceste manevre se reiau. În domeniul investigațiilor pentru VPPB există o serie de teste care se realizează cu ajutorul unor aparate specifice, cum ar fi videonistagmografia, platforma pentru posturografie sau scaunul TRV.
În marea majoritate a cazurilor, simptomele VPPB se remit după prima ședință de repoziționare. Uneori există o stare de instabilitate care mai poate persista pentru câteva zile, dar după ce sistemul vestibular reușește să compenseze, aceasta dispare complet.
În cazul în care persistă simptomele, pacientul trebuie reevaluat pentru a ne asigura că a fost diagnosticat corect canalul afectat, respectiv trebuie excluse alte cauze posibile care pot genera simptomatologie asemănătoare: perturbări metabolice și hidroelectrolitice sistemice, patologii la nivelul coloanei vertebrale, în special cea cervicală, patologii cardio-vasculare sau neurologice”, a subliniat medicul ORL.
Reeducarea vestibulară - o soluţie bună pentru vertijul cronic
Dr. Mara Tănase a precizat că cea mai bună soluţie pentru recuperarea pacientului cu tulburări de echilibru o reprezintă reeducarea vestibulară. Această terapie este recomandată pacienţilor aflaţi în fazele incipiente, după dispariția simptomelor intense, pentru o recuperare cât mai rapidă, dar și pacienților care rămân cu o instabilitate cronică după crizele de vertij, pacienţilor în vârstă sau celor la care crizele revin frecvent.
„Reeducarea vestibulară reprezintă o formă de kinetoterapie pentru creier și ureche prin care se dorește redobândirea completă a funcției aparatului vestibular, dar și integrarea celorlalte componente care participă la stabilitatea echilibrului, precum semnalele vizuale colectate prin simțul văzului sau de la proprioceptorii din mușchi sau articulații. Astfel, creierul este forțat să se adapteze și să preia și alte semnale pentru a compensa afecțiunea urechii interne.
Reeducarea vestibulară constă într-un program personalizat de exerciții fizice care includ mișcări ale ochilor, capului și exerciții de echilibru pe diferite suprafețe, efectuate progresiv, inițial ideal sub supravegherea unui specialist, după care, unele dintre ele se recomandă să se repete şi acasă”, explică medicul.
Complicaţiile sindroamelor vertiginoase
Chiar dacă nu este o boală gravă, vertijul paroxistic poziţional benign poate afecta considerabil viaţa pacienţilor. De teama unei noi crize, mulţi dintre aceştia se izolează în locuinţă sau nu mai ies afară decât însoţiţi. Unii experimentează atacuri de panică şi anxietate, stări care netratate, pot conduce în timp la depresie.
„Dincolo de pericolul de cădere şi a traumatismelor fizice ce pot apărea în această situaţie, sindroamele vertiginoase se pot complica şi altfel. Poate apărea decondiționarea vestibulară cronică, fază în care mulți pacienți, de frică să nu mai amețească, încep să își blocheze gâtul și să evite orice mișcare a capului. În timp, această „protecție” face mai mult rău: creierul nu mai învață să compenseze problema, mușchii gâtului se atrofiază și se rigidizează, iar pacientul ajunge să sufere de o instabilitate cronică, zilnică, fiind permanent „pe valuri”. De aici rezultă impactul psihologic major care poate conduce în timp la izolarea socială și declinul profesional”, a mai adăugat dr. Mara Tănase.
Articol susținut de MedLife
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.
Editor : A.D.V.
