Istoria televiziunii în România: de la două ore de program pe zi la 750 de canale cu program non-stop
De la două ore de program la televizor pe zi, în anii 80... la 750 de canale de televiziune cu program non-stop în prezent. Aşa poate fi rezumată istoria televiziunii în România.
În anul 1971 a fost înfiinţat, la sugestia multiubitului Nicolae Ceauşescu, Consiliul Naţional al radio-televiziunii. Din acest moment, cenzura veghea în mod oficial orice produs audio-vizual. Niciun program nu putea să fie difuzat fără să treacă mai întâi de "filtrul" tovarăşilor de la cenzură. Carmen Dumitrescu a fost realizator la TVR aproape 50 de ani. Îşi aminteşte cum funcţiona politica de partid... în spatele ecranului: „După redactorul-șef venea vicepreședintele, adică toți se adunau: vicepreședinte, președintele instituției, trimișii Comitetului Central, de la secția de propagandă și, dacă aveai ghinionul să fie subiect despre femei, venea și președinta Consiliului Național al Femeilor sau, depinde, dacă era de ingineri, venea șeful inginerilor. În sfârșit, era o adunătură acolo. Fiecare trebuia să se remarce cu ceva și îți băga cuțitul în spate și îți tăiau ancheta, reportajul sau ce mai era”
De multe ori, jurnaliştii îşi "periau" reportajele, înainte ca membrii secţiei de propagandă să verifice dacă erau respectate directivele de la partid.
„Deci, sigur, de multe ori m-am autocenzurat pentru că, decât să vină un neghiob care să își bage picioarele în materialul meu, preferam, atunci, să mi-l gândesc eu foarte sever, să renunț, poate, la o înfloritură de stil sau la o întrebare mai incomodă”, povesteşte Carmen Dumitrescu.
Tot din ordinul lui Nicolae Ceauşescu programul TVR s-a redus la doar două ore de emisie pe zi, începând cu anul 1985. Un banc care circula în acea vreme spunea că Ceauşescu dădea din mână la televizor ca să-l şteargă de praf.
„Contrapropagandă. Televiziunea a fost dată deoparte, i s-a pus căluș de către partid, adică de către Nicolae Ceaușescu, în momentul în care, mai ales în anii 80, toată hrana, nu doar cea spirituală, ci și cea propriu zisă era raționalizată. Deci, într-un fel a fost un trend de sărăcie care a dus la disperarea populației. Televiziunea a dispărut sau a dus programul de două ore, programul 2 n-a mai, a fost scos din undă cu totul în momentul în care nici produsele de strictă necesitate nu se mai găseau și au fost cartelate astfel încât, în acei ani, nu mai exista niciun refugiu, nici pâine, nici circul televiziunii”, declară publicistul Bogdan Ghiu.
„Erau, cum să spun, exagerări cu curentul electric, cu lumea care trebuie să se odihnească, să meargă la o anumită oră să se culce. În sfârșit, tot felul de prostii”, spune Carmen Dumitrescu.
Cercetătorul Alexandru Matei, autorul lucrării "O tribună captivantă. Televiziune, societate şi ideologie în România socialistă" vede cu alţi ochi schimbările din TVR, de la mijlocul anilor 80: „ Ceaușescu își dă seama de-a lungul anilor 70 că prin intermediul televiziunii populația nu muncește mai bine și mai mult și atunci, văzând că televiziunea nu i-a folosit așa cum și-a închipuit el că o va face la sfârșitul anilor 60, o abandonează. În anii 60 - 70 și chiar la începutul lui 80 exista un Oficiu de Studii și Sondaje care măsura cu mijloacele timpului audiența emisiunilor și era evident că emisiunile cele mai vizionate erau serialele americane, de pildă. Și atunci Ceaușescu își dă seama foarte ușor că nu putea să facă ceea ce își închipuia că putea”.
În anul 1979, în casele românilor au venit americanii. „Dallas” era un serial urmărit cu sufletul la gură de tot poporul. Viata familiei Ewing ne fascina. Până şi activiştii îl adorau pe JR, un petrolist burghez de o lăcomie fără margini şi o dispreţuiau pe Sue Ellen, o capitalistă deprimată şi alcoolică. După 1990, actorul Larry Hagman, care l-a interpretat pe maleficul JR, a declarat că Ceauşescu a permis difuzarea producţiei "pentru a le arăta românilor cât de corupt era sistemul american".
După 45 de ani de propagandă, în ziua de 22 decembrie, la ora 12.47, televiziunea română intră în direct şi întoarce camerele spre popor. Prin studioul 4 se perindă disidenţi, comunişti, securişti şi miliţieni cu grade înalte, preoţi. Cu toţii fraternizează cu noua mişcare şi devin imediat democraţi.
Dncolo de euforia momentului, televiziunea română a dat glas tuturor zvonurilor şi manipulărilor. Apa era otrăvită, elementele rău voitoare aruncau în aer rezervele de sânge şi poporul era îndemnat să pună mâna pe armă ca să lupte cu un duşman de care nu mai auzise: teroriştii.
„Era revoluție prin televiziune. Televiziunea a fost un actor și un mediu al televiziunii, de asta analizele, aici trebuie foarte bine, foarte bine conduse, pentru că nu erau, nu a fost un mediu pasiv care doar a transmis, așa cum și în cazul unui meci, televiziunea nu doar transmite, ci face propriu zis imaginea, iar în cazul revoluției române ea a fost un actor privilegiat al revoluței”, explică publicistul Bogdan Ghiu.
„Oricât de hulită a fost Televiziunea Română, de multe ori pe nedrept, că dacă ea n-ar fi existat, cum să spun, aceste manifestări publice n-ar fi putut să se dezvolte atât de repede. Imaginați-vă că în 1990 televiziunea ar fi luat-o de la zero. Ei, ea a venit pe un teren pe care, dacă ai știut să îl cureți și să îl semeni bine ai ajuns la rezultate, dar sunt foarte puține aceste televiziuni”, afirmă Carmen Dumitrescu.
De la generaţia "Dallas" la generaţtia MTV. Tinerii care au astăazi 25 de ani au crescut cu aventurile liceenilor Brandon, Kelly, Dylan şi Brenda, spre deosebire de părinţii lor care "urmăreau" zi de zi realizările celui mai iubit fiu al poporului, Nicolae Ceauşescu. Ei nu-şi pot imagina că aproape 50 de ani a existat un singur canal de televiziune cu două ore de program.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
