OAMENI. Preotul care a decis să facă mai mult pentru comunitate

Seceta îi obligă pe fermieri să-și hrănească animalele cu castraveți și pepeni

Rogobete, după ce Bolojan l-a numit „piromanul grevei din Sănătate”: „Nu este o luptă pentru bani. Oamenii cer respect și demnitate”

Prima reacție a lui Dominic Fritz, după propunerea PSD care l-ar lăsa fără mandatul de primar

Dominic Fritz și-ar putea pierde mandatul de primar, după ce PSD a propus modificarea legii integrității. Scandal la Senat

Seceta oprește reactoarele de la Cernavodă. Răzvan Nicolescu: „Reducerea producției de energie va pune presiune pe prețuri”

Revolta angajaților din Sănătate se amplifică: sute de operații au fost amânate, iar SANITAS amenință cu greva generală

De ce murele autohtone sunt tot mai căutate: secretele culturilor din Gorj și rolul lor în deserturile de sezon

Băile Felix, la un pas de criză: cel mai slab sezon turistic de după pandemie. Multe dintre pensiuni au fost scoase deja la vânzare

Secretul recoltelor bogate din Arad: nămolul din apele uzate, transformat în îngrășământ și profit pentru agricultori

„În primii ani de preoţie, bănuţii care trebuiau să fie salariul meu se duceau în construcţia şi dotarea bisericii. Biserica pe care o vedeţi nu exista. Biserica pe care o vedeţi s-a început şi terminat în 2004. Dacă v-aş spune cu ce bani am început această biserică, nu m-aţi crede. Pentru că toţi cei care vin şi o văd cât este de frumoasă nu cred că am început-o doar cu 20 de euro”, spune Vasile Boldeanu, preotul satului Cărăpceşti.

"Într-o iarnă o femeie din sat m-a chemat să o împărtăşesc, pentru că se simţea foarte rău. Pentru că era seară şi mâncase nu aveam voie să o împărtăşesc. Am mărturisit-o şi i-am promis că a doua zi o să vin să o împărtăşesc. Iar la maxim jumătate de oră după ce am plecat am văzut o salvare care intra în sat, am văzut că a oprit acolo, m-am întors la casa unde locuia femeia şi am aflat că a făcut un stop cardiac şi a murit în salvare, în drum spre Tecuci. A fost momentul în care mi-am dat seama că într-un sat preotul trebuie să fie mai mult decât un preot, trebuie să suplinească şi lipsurile dintr-un sat. Şi în anul 2002 m-am înscris la o şcoală de asistenţi medicali. M-au ajutat şi pe mine şi pe oameni. Omul ştie că e cineva în sat care poate oferi primul ajutor.

Am avut bucuria de a creşte şi de a avea grijă de o fată care la vârsta de 16 ani a făcut cancer. Am ţinut-o la noi şi mi-am dat seama că oricât de greu ar fi pentru noi oamenii să întindem o mână de ajutor celor care au nevoie, proportional cu dificultatea acestui gest este şi bucuria şi fericirea de a ajuta pe cineva. Am cumpărat un lot de pământ de 2 hectare şi jumătate, două hectare şi 30 de arii.

Aşa mi-a venit ideea de a construi pe acest teren o clădire în care să reuşesc să adun oamenii cu probleme, unde să putem să le oferim cazare, să putem să le oferim o hrană.

În primul an de preoţie am mers în cimitir să fac pomenile care se fac de Paşti. Şi la un mormânt o băbuţă cu o săpăligă curăţa mormântul şi cu o pensulă refăcea scrisul de pe mormânt. Mi-a spus că este mormântul domnului învăţător. Eu, în fiecare an îi fac curăţenie la mormânt pentru că eu ţin minte că domnul învăţător este primul care m-a învăţat să-mi leg şireturile. Sper şi eu ca atunci când vor ajunge să-mi viziteze mormântul aşa cum făcea bătrânica, sper ca copiii să-şi amintească de ce i-am învăţat”, povesteşte preotul.