CONVERSAȚII ESENȚIALE. Silviu Purcărete nu a văzut Faust niciodată: „E senzaţia asta că nu mai ai cum să intervii”
Silviu Purcărete se consideră mai degrabă un meșteșugar, așa caracterizează modul în care lucrează la spectacolele sale.
„Cred că sunt şi sper că sunt foarte echilibrat şi lucrez foarte artizanal, aproape cu degetele. Sunt meşteşugar, în sensul cel mai nobil. Asta înseamnă de fapt un artist. În felul ăsta lucrez, nu îmi răspund obsesiilor abisale şi demonilor uriaşi care mă bântuie”, spune regizorul.
Faust a avut parte de aprecieri unanime, însă regizorul spune că nu s-a aşteptat să aibă un asemenea succes și a povestit ceea ce probabil mai puţină lume ştie: iniţial, proiectul a început cu alţi actori: cu marii Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică.
„Ar fi fost un alt spectacol cu ei. Eu am început cu ei şi la un moment dat am vrut să părăsesc proiectul pentru că nu se mai putea. Chiriac a zis că mă omoară şi că trebuie să găsim altă soluţie. Până la urmă a fost foarte bine pentru că a fost o întâlnire neşteptat de bună între Ilie şi Ofelia – (Ilie Gheorghe și Ofelia Popii – n.r.)”.
Acest spectacol a fost creat special pentru Sibiu în 2007, când orașul a fost Capitala Culturală Europeană și a costat 700.000 de euro spune Constantin Chiriac, directorului Festivalului de Teatru de la Sibiu. Iar repetițiile au durat o lună.
Despre lucrul la Faust, Silviu Purcărete spune că a respectat cu sfinţenie textul lui Goethe, că a fost foarte cuminte din acest punct de vedere.
„Spectacolul ăsta, din punctul meu de vedere urmăreşte foarte exact temele lui Goethe. Deci finalul nu-mi aparţine sub nicio formă. Am încercat să fiu cât se poate de şcolar cuminte cu textul. Aşa încerc să fac de obicei, sunt foarte conştiincios cu textele”, își amintește Silviu Purcărete.
La capitolul alegerii pieselor, regizorul spune că nu există o reţetă, dar că nu are nicio problemă nici cu lucrul la comandă, atâta vreme cât îi convin temele.
„Lucrez la comandă cu cea mai mare plăcere, dacă-mi convin. Nu este o reţetă. Sigur că apropierea de un text este intuitivă, uneori este iraţională, alteori este raţională, depinde. Nu am o metodă. În general, eu nu lucrez cu metodă în niciun compartiment al profesiei mele şi nici în ăsta al alegerii repertoriului. Şi poate că acest eclectism al gusturilor mele reprezintă singura metodă sau singura regulă”, recunoaște marele artist.
Un alt lucru povestit de marele regizor a fost acela că, odată lansate la apă, scoase la public, el nu-şi mai poate revedea spectacolele pentru că are o senzaţie necontrolabilă şi neplăcută.
„Nu, nu le mai văd. Practic, nici premiera nu prea pot să o urmăresc. E o chestie de temperament. E senzaţia asta că nu mai ai cum să intervii, că lucrurile îţi scapă de sub control, nu-ţi mai aparţine şi atunci senzaţia e una foarte neplăcută. Şi cum niciodată nu reuşeşti să faci ce crezi tu că e cel mai bine şi tot timpul rezultatul final este unul aproximativ, mi se pare că totul e foarte prost. Şi e o senzaţie absolut necontrolabilă şi neplăcută. Şi atunci nu mă duc. De obicei mă detaşez de spectacolele pe care le fac. Peste ani le mai văd, uneori”, mărturisește Silviu Purcărete.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
