Tăcerea nu poate să acopere și să omoare, lent, democrația din România. Reducerea la tăcere cu forța - nu cu vreun argument - a celor care vorbesc liber nu poate deveni o politică de stat, explicită sau tacită. În cei mai simpli termeni, nu putem să lăsăm cei câțiva jurnaliști care mai au curaj, până la capăt, să arate nereguli și tenebrele statului să fie intimidați și terorizați tocmai de instituții ale statului, prin reprezentanți ai săi, în cel mai mafiot mod cu putință.
Dezvăluirile Emiliei Șercan, despre cum s-a organizat o întreagă operațiune de compromitere a sa, cu probe oficiale dintr-un dosar al Poliției ajunse pe internet, dosar în care reclama tocmai o formă de agresiune asupra imaginii sale, sunt dincolo de linia roșie. Plus acele explicații aiuritoare, cu falsuri, oferite tocmai de șeful Poliției Române. Totul, pentru că de ani în șir Emilia Șercan s-a pus cu așa-zisele somități și așa-zișii puternici ai zilei - de fapt, doar niște impostori: rectori, șefi de instituții militarizate, politicieni, parlamentari și miniștri și, coincidență sau nu, cu actualul premier al României.
Suntem, în ultimele luni și poate chiar ani, martorii unui sistem de complicități între diverși plagiatori, oameni din instituții militarizate sau din ministere, parlamentari din partide aflate la putere, sistem care începe să acționeze în plină zi. Nu se mai tem aproape deloc să își acopere urmele. Acești indivizi au început să aibă încredere că sunt mulți, că sunt o REȚEA, că nimeni nu se poate atinge de ei, că sunt literalmente peste tot și că, așadar, li se cuvine și pot face orice, cu impunitate.
Am atras atenția că în cazul plagiatelor s-a ajuns foarte departe, că exact acest sistem de relații format între beneficiarii plagiatelor și stăpânii lor care îi folosesc drept marionete produce sau distruge legi pe bandă rulantă, pentru a-și apăra privilegiile. Din nou, totul întâmplându-se fără teamă, în plină zi, la vedere, în Parlament, cu amendamente ridicole adăugate te miri pe unde.
Cei de la putere, de azi și de ieri, pentru că sunt fix aceiași, de la partide până la președinte, tac. Auziți vreo instituție care să sesizeze? Îi auziți să spună ceva despre cazul Emilia Șercan? Despre vreun plagiat vreodată? Despre suspiciunile asupra propriului premier? Auziți vreun gând critic sau opinie care să iasă din rând? NU.
Suntem într-un moment foarte periculos. Unul care ne poate duce, dacă nicio instituție nu are o reacție fermă, dacă niciun lider de la putere nu cere măcar o anchetă reală, la un drum spre întuneric, spre o oligarhizare teribilă a puterii, nu doar în partide - așa cum eram obișnuiți, dar cu un stat român devenit o colonie specială a plagiatorilor, combinatorilor și a cozilor de topor bine plantate în toate instituțiile-cheie.
Treziți-vă! Cazul Emilia Șercan este despre mafia mutată la stat. Despre mafia care preia cu totul statul.
Le solicit celor care mai au cât de cât o limpezime a minții, în statul român și care dețin puterea, să iasă în față, în public, să lămurească situația, poate cu sacrificiul propriei funcții, înainte ca România să eșueze definitiv.
