Astăzi este fatidica dată de 9 ianuarie. Pentru aproximativ 70% dintre directorii de școală din România (peste 4.000 de directori și directori adjuncți), 9 ianuarie 2021 este ziua în care expiră contractele de management semnate cu Inspectoratele Școlare Județene de care aparțin școlile pe care le-au administrat în ultimii patru ani.
În baza concursurilor de directori de școală, organizate în 2016, acești directori - buni sau răi - și-au început în 8 ianuarie 2017 mandatele de directori și au administrat școlile timp de patru ani. Nimeni nu a știut atunci că durata clar stipulată în contract de patru ani se va încheia în plină pandemie și nu se vor putea organiza alte concursuri la începutul lui 2021.
Astăzi, la expirarea mandatelor, Inspectoratele Școlare Județene aveau fie posibilitatea extinderii contractului cu încă un an cu directorii actuali, pe baza unei analize a performanței școlare, fie opțiunea „detașării în interesul învățământului" a unui alt profesor titular pe acest mandat, dar doar până la finalul anului școlar.
Am analizat problema pe toate părțile și am vorbit cu câteva zeci de profesori, directori și membri ai sindicatelor din învățământ. Am trimis adrese tuturor inspectoratelor școlare prin care le-am cerut motivarea tuturor schimbărilor realizate în această perioadă.
Concluzia mea este simplă. Avem de ales, din nou, între mai multe rele. De ce nu avem și un evident bun printre aceste variante rele? Pentru faptul că nu avem pe masă opțiunea organizării de concursuri - cea mai corectă variantă, susținută de altfel și de sindicatele din învățământ. În lipsa acestei opțiuni, am rămas iarăși doar cu cârpeli.
Cea mai simplă variantă ar fi „înghețarea" actualilor directori până la final de an. Există demersuri juridice care pot stipula acest lucru - fie un ordin de ministru, fie o ordonanță de urgență asumată de Guvern, dacă e nevoie. Asta ar aduce și câteva cazuri răzlețe în care s-ar amâna soluționarea unui management defectuos de peste patru ani.
În opinia mea, însă, o amânare de șase luni nu constituie o tragedie insurmontabilă. Dar pentru implementarea acestei opțiuni e nevoie de determinare politică și de asumarea costurilor ce vor veni odată cu oprirea destrăbălării ISJ-urilor din teritoriu. Da, înseamnă și o abdicare temporară de la principiul descentralizării în management pentru care personal militez foarte tare.
Însă, în continuare, văd această abordare cea mai potrivită, mai ales când inspectoratele dau dovadă de lipsă totală de transparență, consultare publică și discernământ. Doar recentul caz al cursurilor de numerologie de la Galați arată cât de puțin capabile sunt unele inspectorate să evalueze prioritățile reale ale managementului școlar.
Cea mai proastă alegere dintre relele posibile este astăzi să lăsăm inspectoratele să continue să facă ceea ce au început să facă: să înlocuiască - la mijlocul anului școlar - directori cu experiență (de cel puțin patru ani) prin niște detașări ale unor interimari cu mai puțină experiență decât cei pe care îi înlocuiesc (veșnica tragedie a interimarilor puși cu pixul care sunt la ordinele celor care îi numesc).
Pentru școli va fi o tragedie. În loc să închidem anul școlar cu directori care măcar știu ce au de făcut, știu cum să organizeze simulări și examene naționale și știu cum să îi coordoneze pe profesorii din consiliul profesoral, vom pierde individual și colectiv energie pentru ca niște înlocuitori temporari să se familiarizeze cu procedurile, cu normele juridice, cu colectivul școlar (căci, da, sunt multe numiri de interimari care sunt parșutați din alte școli). Va fi o risipă uriașă de energie și timp prețios. Într-un an în care încă ne luptăm cu pandemia.
Mai mult decât atât, ne paște o uriașă revoltă a părinților și profesorilor din cauza unor schimbări arbitrare și opace ale unor directori buni, care au dovedit cu rezultate că pot face treabă. Din zecile de spețe semnalate din țară, au ajuns la mine câteva cazuri cutremurătoare. Odată ce vor reveni la școală elevii și părinții, aceștia se vor revolta și mai tare pentru matrapazlâcurile făcute de inspectorate.
Voci avizate îmi spun că există o severă vulnerabilitate juridică a acestor detașări, pe care mai mulți directori o vor contesta în tribunale. Detașarea în interes de serviciu are o hibă, pentru că nu poate fi făcută conform metodologiei de mobilitate, iar conform metodologiei de concurs devine chiar ilegală atunci când sunt schimbați directori cu concurs luat cu unii care l-au picat acum patru ani. Pe scurt, un adevărat coșmar juridic pe care nu toate ISJ-urile îl înțeleg în detaliu.
În plus, fiecare director care își termină mandatul la mijlocul anului revine profesor acolo unde este titular, dinamitând orare deja realizate, clase și profesori deja alocați, bunul mers al organizării claselor și a orelor de studiu, online sau (sperăm în viitorul apropiat) fizice.
În concluzie, deși unii inspectori generali și-au frecat de multă vreme mâinile la gândul că vor putea fie plăti polițe vechi pe baza unor antipatii care nu se mai sting, fie că vor putea onora promisiuni sau obligații din trecut, principalul interes de urmat în această situație este cel al elevilor și al educației. În ceea ce privește acest BINE al beneficiarilor, concluzia este cât se poate de simplă: „înghețarea" mandatelor directorilor curenți (chiar și prin amânarea cu șase luni a unor corecții absolut necesare) este de departe cea mai bună soluție din cele avute la dispoziție.
Așa cum am mai spus-o public, consider că ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, nu își dorește asocierea mandatului domniei sale cu această degringoladă generalizată declanșată de lipsa concursurilor din 2020 și că are tot interesul să contribuie la rezolvarea ei chiar dacă vor exista nemulțumiți în teritoriu de orice măsură de centralizare a deciziei. La fel ca în orice situație de criză sau pandemie, astfel de decizii de centralizare nu sunt doar un lucru acceptabil, ci și o necesitate.
