Spania este printre puținele state din UE unde, dacă vrei să dobândești cetățenia locală, trebuie să renunți la cea pe care ai avut-o până atunci. Dacă după o perioadă de muncă românii din Spania își doresc și cetățenia spaniolă ei sunt puși să renunțe la cea română, o alegere de multe ori dureroasă. Iar acest lucru s-a întâmplat deja cu mulți concetățeni dintre cei peste 1 milion stabiliți în Peninsula Iberică, România pierzând nu doar forță de muncă, ci și cetățeni care, la un moment dat, ar fi avut chiar planuri de întoarcere acasă.
Împreună cu Vlad Gheorghe, colegul meu europarlamentar USR, am început demersuri pentru a schimba cutuma spaniolă mai ales că există deja excepții de la această regulă, cea mai cunoscută fiind legată de cetățenii francezi care pot avea dublă cetățenie printr-un acord între cele două state.
Este ceea ce am invocat săptămâna trecută într-o scrisoare pe care i-am trimis-o șefului diplomației europene, Joseph Borrell, căruia i-am cerut o opinie pe această practică și demersuri pentru schimbarea ei mai ales pentru cetățenii europeni.
Dincolo de ceea ce punem privi drept discriminare, noi credem că renunțarea Spaniei la această regulă rigidă ar fi și un gest de curtoazie și recunoștință pentru sutele de mii de români care muncesc de ani de zile acolo ajutând la creșterea economiei spaniole. Din discuțiile pe care le-am avut acum câteva zile cu românii din Santiago de Compostela dar și alte orașe am aflat că pentru ei nevoia de a-și păstra cetățenia română, chiar dacă și-o doresc și pe cea spaniolă, este una care le oferă o legătură de nezdruncinat cu țara. Puși să aleagă între cele două ei simt că e ca și cum și-ar trăda familiile rămase acasă și și-ar renega strămoșii.
Vom continua demersurile pentru obținerea excepției pentru dubla cetățenie prin întâlniri cu oficiali spanioli și, sperăm ca și guvernul României, prin mecanismele diplomatice pe care le are, să lucreze în același sens. Altfel vom pierde în continuare cetățeni români.
