Conform indicelui economiei și societății digitale (2020), raport prin care încă din 2014 Comisia Europeană monitorizează progresele digitale ale statelor membre, nivelul competențelor digitale elementare și cele de utilizare software situează România pe locul 27 în rândul statelor membre ale UE.
Mai puțin de o treime dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani au competențe digitale cel puțin elementare (față de media de 58% la nivelul UE), în timp ce 35% au competențe cel puțin esențiale în materie de software (comparativ cu procentul de 61% din UE).
În ceea ce privește competențele digitale peste nivelul elementar, România se situează pe ultimul loc în UE, doar 10% dintre persoane având cunoștințe avansate.
Dacă vrem să avem o discuție cu privire la digitalizare în România, cred că înainte de toate ar trebui să discutăm despre alfabetizarea digitală și ce presupune ea de fapt. Avem nevoie de alfabetizare digitală pentru a înțelege și aprecia cu adevărat puterea tehnologiei.
American Library Association (ALA) definește alfabetizarea digitală ca fiind „capacitatea de a utiliza tehnologiile informației și comunicării pentru a găsi, evalua, crea și comunica informații, necesitând atât abilități cognitive, cât și tehnice”.
Mutarea activităților clasice în sistemul online ne-a arătat care sunt limitele pe care trebuie să le depășim. Chiar dacă accesul la conexiunea cu internet s-a dezvoltat în ultimii ani, România numărând în prezent 14.387.477 de utilizatori și a crescut și viteza de navigare, utilizarea tehnologiei nu a păstrat același ritm.
Din păcate, în accepțiunea publică, a avea competențe digitale presupune de cele mai multe ori utilizarea calculatoarelor și a dispozitivelor inteligente doar în scop recreativ și distractiv. Conform datelor de pe ZeList avem peste 10 milioane de utilizatori români ai rețelei Facebook, cea mai populară rețea de social media din România. În ceea ce privește YouTube, numărul conturilor din România este de 866.000, acestea producând lunar 150.000 video-uri și 2.7 milioane de comentarii.
Ce facem cu tehnologia pe care o deținem?
Ne cumpărăm telefoane care sunt mai „deștepte” și mai rapide decât calculatoarele de acum 10 ani. Unii dintre noi plătesc chiar o mică avere pe aceste dispozitive, pentru a avea acces la cele mai noi produse și să urmăm trendurile la modă.
Câți dintre noi folosesc aceste mini computere pentru altceva în afară de social media, jocuri, cumpărături online și captarea imaginilor?
Educația digitală nu înseamnă navigare pe internet, social media sau jocuri.
Dacă discutăm cu majoritatea persoanelor care au devenit părinți înainte de anii 2000 despre cât de pricepuți sunt copiii lor în utilizarea tehnologiilor moderne, vom afla că sunt cu toții foarte pasionați și că petrec ore și zile întregi pe laptop sau pe telefon.
Întrebarea următoare ar fi dacă ei sunt conștienți ce fac copiii lor propriu zis pe calculator, iar aici răspunsurile sunt evazive, de obicei; ceea ce arată o diferență majoră de perspectivă în ceea ce privește tehnologia digitală și modul de utilizare.
Situația este similară și în sistemul de învățământ: elevii folosesc mult prea puțin tehnologia în scop educațional și pentru a-și însuși și dezvolta competențele digitale.
În această criză sanitară am constatat că o parte din personalul didactic are dificultăți în a utiliza platformele și softurile de învățământ online, preferând să recurgă la metodele tradiționale de predare, cele specifice unei săli de clasă. Învățământul românesc a ratat o șansă mare: să devină atractiv, folosind tehnici moderne de predare, bazate pe fișiere multimedia și interacțiunea cu elevii.
Un studiu publicat în luna mai 2020, de celebra revistă Harvard Business Review, preciza că nu toate școlile beneficiază de conexiuni la internet de bandă largă și că există deficiențe și în rândul cadrelor didactice în ceea ce privește utilizarea instrumentul digitale în mediul
educațional. Cu alte cuvinte, nu se exploatează potențialul tehnologic pentru procesul predare, învățare și evaluare prin adoptarea și încurajarea inovațiilor pentru a stimula echitatea și accesul la educație.
La nivelul UE există o viziune integrată pentru îmbunătățirea educației și a competențelor digitale pentru a stimula transformarea digitală. Planul de acțiune pentru educația digitală încurajează colaborarea dintre statele membre pentru a genera plus valoare în sistemele de
educație și formare, având ca obiectiv adaptarea acestora pentru era digitală. Acest plan european este definit prin două priorități: dezvoltarea unui ecosistem educațional digital și consolidarea competențelor digitale pentru a ne pregăti pentru transformarea digitală.
În concluzie, mai întâi avem nevoie de educație digitală atât pentru elevi cât și pentru adulți, înainte de a vorbi de transformare digitală. Este esențial să înțelegem cu toții care sunt avantajele tehnologiei dar și riscurile existente online în ceea ce privește siguranța datelor
private și a celor financiar.
Avem nevoie de cursuri de inducție și orientare pe autostrada digitalizării pentru a putea savura cu adevărat oportunitățile online și serviciile digitale.
