”Lucrătorii români și porcăria de la Tönnies” - titlul de la Deutsche Welle descrie cel mai bine situația de la fabrica de prelucrare a cărnii, unde 1000 de lucrători români au fost diagnosticați până acum cu coronavirus. La abatorul din Rhenania de Nord-Westfalia lucrează 4000 de români, așa că e posibil ca situația să devină și mai gravă, date fiind condițiile improprii de muncă și cazare.
La Magdeburg, mai sunt 100 de conaționali în carantină. La Gottingen, câteva zeci, de asemenea. Aceste cazuri au fost precedate de infectările în masă de la fermele de sparanghel.
În Olanda, în mai, au fost, de asemenea, depistate focare cu zeci de lucrători români din industria cărnii. În Franța, la începutul acestei săptămâni, s-a anunțat că se află și români între sutele de culegători de fructe testați pozitiv în sudul țării.
O ”porcărie” mare cât Europa, așadar!
În decembrie, în ședința solemnă a Parlamentului României dedicată Zilei Naționale, premierul Ludovic Orban spunea că diaspora masivă nu trebuie să devină o tragedie a României, condiția fiind ca statul român să-i țină aproape pe cei aflați în afara țării. Mi-a plăcut declarația.
Am așteptat, în consecință, faptele.
De la modul în care au plecat de la Cluj sezonierii spre Germania, în condiții umilitoare și periculoase medical, până la cazarea și munca fără respectarea unor drepturi sociale și salariale de bază, precum și a normelor de siguranță medicală elementare - Guvernul a fost pasiv, iar acțiunile sale numai de fațadă. Dovadă stau cazurile tot mai grave de îmbolnăvire a românilor aflați la muncă în străinătate.
Sigur că amploarea și implicațiile depășesc puterile autorităților dintr-o singură țară. De aceea, se impune o colaborare imediată între statele vizate și o coordonare europeană a măsurilor care să stopeze abuzurile angajatorilor și să asigure condiții decente cetățenilor europeni aflați la muncă într-un alt stat al Uniunii. Dar România, direct vizată, trebuie să fie activă și vocală la cel mai înalt nivel, pe o temă care ne doare tot mai tare!
În ceea ce mă privește, am fost, în Parlamentul European, între semnatarii și votanții Rezoluției referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de coronavirus - luare de poziție prin care, săptămâna trecută, am cerut egalitate de tratament și non-discriminare, protecție împotriva COVID-19 și respectarea tuturor drepturilor salariale și sociale pentru aceste categorii de angajați.
Situația este cu atât mai revoltătoare, cu cât angajatorii profită de pandemie pentru a-și maximiza profitul, fără respectarea unor drepturi elementare. Iar asta se face cu complicitatea unor state europene ce tolerează - sau încurajează? - dublul standard pentru angajați. Iată de ce, în rezoluția europarlamentară, am cerut Comisiei Europene măsuri pentru protejarea lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri și soluții pe termen lung la practicile abuzive de subcontractare.
Sezonierii reprezintă un milion de europeni, anual, angajați mai ales în sectorul agroalimentar. Lor li se adaugă lucrătorii transfrontalieri, ale căror locuri de muncă din turism, alimentație publică și îngrijire la domiciliu au devenit și mai precare din cauza pandemiei și a blocajului economic.
”Sclavia modernă” - o sintagmă folosită de presa germană pentru a descrie situația de la fabrica Tönnies - este incompatibilă cu standardele sociale europene, care trebuie să fie identice pentru toți cetățenii UE!
Concret, așa cum subliniem și în rezoluția Parlamentului European, este nevoie de identificarea lacunelor actualului cadru legislativ privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, pentru revizuirea lui în urma cazurilor grave ivite în cursul pandemiei. E evident că sunt deficiențe grave în reglementarea rolului agențiilor de recrutare și al subcontractanților, în controlul modului în care angajatorii își îndeplinesc obligațiile, precum și în asigurarea protecției la locul de muncă față de agenții biologici.
Un pas în această privință a fost făcut, la începutul lunii, de Comisia Europeană, prin actualizarea Directivei privind agenții biologici, pentru a include și coronavirusul SARS-CoV-2.
Este nevoie de un efort coordonat și intens, al instituțiilor europene și al statelor membre, pentru a ne feri cetățenii de îmbolnăvire și de exploatare la locul de muncă. Eu și colegii de la Bruxelles, trecând peste apartenența politică, facem ce ne stă în putere. Dar statul român, căruia-i revine obligația fundamentală de a-și proteja cetățenii, ce face?
