Planul strategic privind siguranța rutieră adoptat de guvern în luna mai a anului 2022 propune reducerea masivă a accidentelor rutiere, însă nu oferă soluții care să se adreseze cauzelor, ci mai degrabă idei ipotetice, imposibil de pus în aplicare. Viziunea Ministerului Transporturilor privind reducerea cu 50% a victimelor accidentelor rutiere se bazează, în fapt, pe soluții fanteziste și ineficiente.
Segmentul prevenției prin educație rutieră este descris în termeni generali. Deși se prevede ca educația pentru siguranță rutieră să fie integrată în sistemul formal de educație, prin completarea ofertei curriculare, acreditarea unui suport de curs și formarea a 3000 de cadre didactice în domeniul educației rutiere, până la această dată nu s-a făcut nimic. În contextul adoptării noilor legile ale educației, nu avem nicio certitudine că aceste măsuri vor fi preluate și continuate sau rămân la stadiul de acțiune pilot. Ce găsesc cu adevărat uimitor este faptul că se vorbește de educație rutieră, dar nicăieri în textul strategiei nu sunt menționate școlile de șoferi, acestea fiind cele mai în măsură să ofere o educație rutieră concretă și actualizată.
Intervențiile la nivelul siguranței rutiere sunt o glumă. La o rețea rutieră națională de 17.000 de km se propune realizarea a 64 de sensuri giratorii, 20 de pasaje rutiere și 100 de pasaje pietonale pentru fluidizarea și siguranța traficului. Cu astfel de intervenții locale și nesemnificative cantitativ poți rezolva cel mult provocările de trafic dintr-un oraș sau o comună.
În contextul în care, prin asigurarea siguranței rutiere, Ministerul înțelege numai intervenții la nivelul reducerii vitezei de deplasare, nu ne rămâne decât să ne luăm cu toții biciclete, pentru că numai așa putem străbate drumurile patriei în siguranță. În schimb, suntem încurajați să îmbrățișăm opțiunea ecologică și să ne cumpărăm autovehicule electrice. Numai că din cele
28.150 de puncte de reîncărcare electrică promise în PNNR nu a fost construită nici măcar o stație. Statul este absent când vine vorba de reîncărcarea electrică a autovehiculelor. În timp ce construirea acestor stații s-a blocat din nou în birocrație și lipsă de interes, companiile private înfloresc la acest capitol.
Oare când vor înțelege reprezentanții executivului că politicile publice, strategiile naționale în domenii de maximă importanță pentru țară NU se pot scrie de la birouri, fără o analiză de impact, fără o evaluare prealabilă a măsurilor propuse și fără consultarea cu adevărații specialiști în domeniu? Când vom ajunge în etapa în care un document strategic poate realmente să fie implementat și să aibă un impact real în viața de zi cu zi a românilor? Și ce se va întâmpla când se va vedea că, la finalul perioadei de implementare a acestei strategii, numărul de accidente nu a scăzut cu 50%, sau nici măcar cu 25%? Cine va fi tras la răspundere?
Cred că trebuie să ne întoarcem la masa discuțiilor și să încercăm să revizuim această Strategie privind Siguranța Rutieră pentru a găsi împreună măsuri pragmatice, moderne care să rezolve în mod real provocările cu care ne confruntăm. Avem o problemă reală, dovedită prin statistici dureroase și suntem datori să găsim soluții care să schimbe realitatea în privința accidentelor rutiere.
