A primit numele „România” de la regele Carol al II-lea

România Matcașu, sau „Milica” așa cum o alintă prietenii, s-a născut în satul Pleșcoi din județul Buzău, într-o familie cu 16 copii. Era o familie numeroasă, dar saracă. Părinții nu aveau bani să facă un botez așa cum se cuvine și au apelat la ajutor... regal.

„Regele Carol mai boteza copii și pe tata l-a învățat cineva, a făcut o cerere, dar n-a apucat să mă boteze, mi-a dat doar numele la sfat, numele de România”, povestește România Matcașu.

„Peste tot s-au mirat”

În adolescență, la 16 ani, România a venit în Brașov și s-a angajat la Uzina Tractorul. Acolo l-a cunoscut pe soțul ei, cu care a avut apoi doi copii, o fată și un băiat. Numele, pe care l-a purtat o viață întreagă, a stârnit reacții în rândul tuturor celor care o întâlneau pentru prima dată.

„Peste tot cine aude prima dată se miră. Zice: Cum? Nu! Spune-ți numele! Păi ăsta e numele meu. Nu le vine să creadă și popa la biserică și la sfat și la poliție, peste tot s-au mirat”, mărturisește românca.

„Foarte mirați! De obicei îmi spuneau: Nu, nu, nu, nu țara! Cum o cheamă, cum o cheamă? România o cheamă, întotdeauna erau foarte mirați, de unde, cum, de ce...”, povestește Loredana Rusu, fiica României.

Îi place să fie cochetă

Pentru 1 Decembrie, pregătirile încep din timp. Ca o adevărată doamnă care se respectă, România merge frecvent la salonul de înfrumusețare. Nu vrea să scoată în evidență trecerea timpului. Îi place să fie cochetă, iar de ziua ei, primeste musafiri, așa că trebuie să arate mai bine ca oricând.

Nostalgică din fire, povestește întregii lumi viața ei. Așa am aflat că femeia care poartă numele țării a participat și la Revoluția care a dus la independența României.

„Aici eram, aici în piață, am ieșit și eu și sotul și băiatul era aici. Cum era în piață atunci? Era plină de lume, plin, plin, plin. Se aprindeau lumânări, se închinau. Vai de mine ce era atunci, te lua așa... te infiorai”, mărturisește doamna România.

„Eu nu-mi pierd mândria mea de România”

Totuși, România noastră e dezamăgită de stadiul în care a ajuns țara.

„O văd săracă, are multe lipsuri, necajită, multă lume săracă, copii necăjiți, că eu plâng de multe ori când văd că sunt copii care nu au ce mânca”, se confesează doamna.

Un lucru rămâne neschimbat pentru ea. Numele pe care îl poartă. Se simte specială și mândră atunci când îl rostește.

„Eu nu-mi pierd mândria mea de România”, spune ea.

E tradiție ca de 1 decembrie, la ușa ei să bată zeci de oaspeți. Îi place să aibă casa plină de oamenii care țin la ea.

Azi, de ziua „onomastică”, reporterii Digi24 au vizitat-o și i-au oferit un buchet cu trei trandafiri, rosu, galben și albastru.