Jurnal pentru copii. Limba română, dincolo de tipare
Romanul „Hanu' Ancuţei”, de Mihail Sadoveanu, discutat în echipe, comentarii interactive şi muzică pe fundal. Aşa arată una dintre orele Cătălinei Popa, care predă limba şi literatura română la cel mai prestigios liceu din Galaţi. Nicio lecţie nu seamănă cu cealaltă, iar profesoara încearcă să adapteze materia la nivelul lor de înţelegere, astfel încât elevii să îşi dezvolte gândirea critică. Povestea ei, într-un nou episod din seria „Profesori pentru viitor”, de la ora 09.30, la Jurnal pentru copii.
Cătălina Popa, profesoară de limba şi literatura română: Ţin foarte mult la copiii mei, foarte mult.
În cei 15 ani de învăţământ, Cătălina Popa a reuşit ce alţi profesori nu pot face într-o viaţă petrecută la catedră: să îşi apropie elevii şi să le inspire încredere. Predă limba şi literatura română la cel mai bun liceu din Galaţi, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, iar orele ei sunt o combinaţie de cultură generală, dezbatere şi dezvoltare personală.
George, elev: Orele pe care le facem se bazează pe mai multe abilităţi ale noastre şi nu strict pe ideea de a învăţa pe de rost.
Cătălina Popa, profesoară de limba şi literatura română: Întotdeauna am la bază respectul. Nu concep să îi umilesc sau să accept ca altcineva să îi umilească. Nu îi percep ca pe nişte fiinţe inferioare mie, nu sunt inferioare mie, eu învăţ foarte mult de la elevii mei.
Cătălina Popa are un stil de predare atipic şi nu îşi începe ora dacă simte o tensiune în clasă.
Cătălina Popa, profesoară de limba şi literatura română: Învăţăm oriunde, oricând, tot timpul. Tot ceea ce fac sau spun, inclusiv poziţia corpului meu, le oferă copiilor o lecţie. Iar lecţiile astea ţin doar într-o oarecare măsură de materia pe care o predăm, în rest ţin de a deveni oameni.
În 2016, ea a obtinut premiul Merito pentru Excelenţă în Educaţie. Chiar şi aşa, nu se simte excepţională nici pe departe.
Cătălina Popa, profesoară de limba şi literatura română: Dacă m-am jucat cu ei, mi se pare că m-am jucat prea mult şi că nu am făcut treburi serioase, dacă am predat ceva sau am lucrat cu nişte noţiuni de teorie literară mi se pare că am fost prea rigidă. Premiul Merito a venit ca o confirmare şi acolo am întâlnit o comunitate de alţi ciudaţi, de alţi profesori care fac lucrurile altfel şi a fost o senzaţie tare plăcută că nu sunt singură.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
