Video Exclusiv Emil Hurezeanu: „E o rușine că în cărțile de istorie de astăzi nici măcar 20 de rânduri întregi nu sunt dedicate Revoluției”
În urmă cu 32 de ani, Radio Europa Liberă difuza primele mărturii ale masacrului din Timișoara, din primele zile ale Revoluței. Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, era, în acele zile, redactor la acest post radio. El a împărtășit la Digi24 câteva dintre amintirile pe care le are despre acele zile și impresiile pe care le are 32 de ani mai târziu.
„Momentul a fost neobișnuit, chiar dacă erau ani de zile de acumulări de informații noi, de transformări parțiale în multe țări din răsăritul Europei, începând cu Moscova, unde ajunge la putere Gorbaciov în 1985 și lansează un fel de reformă, restructurare a comunismului, vrând să-l facă mai bun. S-a înșelat. Reformele acestea au dus doar la eliminarea lui. Apoi continuând prin Varșovia, Budapesta, Praga, în toate țările Pactului de la Varșovia avuseseră loc transformări, în cea mai mare parte pașnice. Ceea ce s-a întâmplat în 9 noiembrie 1989, străpungerea Zidului Berlinului, care era metafora concretă a Războiului Rece, despărțirea între Est și Vest, a însemnat probabil terminarea acestui proces.
Și România era pe această hartă a comunismului falimentar, cu conotații chiar mai dramatice pentru viața majorității românilor decât în toate celelalte țări cu regim comunist. Aici a fost revolta cea mai sângeroasă, cum bine știm.
Transformările acestea erau inevitabile. Au pornit de la Moscova, dar fiecare dintre țările comuniste a avut o altă configurație.
Ceea ce s-a întâmplat la Timișoara a fost începutul sfârșitului pentru regimul Ceaușescu și pentru statul comunist ca atare, ca model de dezvoltare istorică. Timișoara are rolul foarte important de a fi declanșat ceea ce a existat cu adevărat - n-a fost intenția spionajului străin, a vecinilor și așa mai departe -, și anume Revoluția autentică a românilor, care au așteptat acest moment decenii, ani de zile, care s-au încărcat cu foarte multă nemulțumire și revoltă în ultimii ani, pentru că au suferit privațiuni în viața de zi cu zi, ca să lăsăm la o parte interzicerea libertății: era interzisă lumina, căldura, hrana, era penurie generalizată și s-a ajuns aici. Timișoara a fost laboratorul cu primii morți, cu reprimarea sângeroasă a tentativelor revoluționarilor, și apoi ceea ce s-a întâmplat în Timișoara s-a extins în întreaga țară.
Nu mi-am permis să proiectez atunci o realitate. Ne așteptam la aceste transformări. Cred că nimeni n-a știut. Ceea ce între timp știm precis e că nici Agenția Centrală de Informații a Statelor Unite n-avea o prognoză în legătură cu evoluția situației în țările comuniste. Informațiile se aglomerau însă. Era imposibil ca regimul Ceaușescu să reziste, iar întâlnirea între constelația favorabilă transformărilor în statele comuniste - coordonate în definitiv de Moscova, care renunțase la așa-zisa doctrină Brejnev a suveranității limitate, adică Moscova a anunțat din timp că în cazul unor transformări interne în lumea comunistă, într-un stat comunist, n-o să mai intervină cu trupe - aici cred că a fost declicul major al transformărilor și al posibilității exprimării libertății. Pentru că în istorie știm că există o pagină frumoasă, curată, eroică a libertății în curs de exprimare, cu steagurile învingătorilor pe baricade, la 1848, la 1989, în momentele astrale ale omenirii, dar există întotdeauna și situații revoluționare, cum le numea Lenin - îmi cer scuze că îl citez tocmai pe el acum, dar el are o analiză bună, foarte pertinentă -, când de fapt se aglomerează termenii care fac posibilă venirea libertății.
Și atunci credeam, pentru că eram într-un fel într-un loc al încrucișărilor de informații între Est și Vest - postul acesta de radio Europa Liberă emitea de câteva decenii deja de la München înspre toate țările comuniste și era în același timp un loc în care se colecționau informații din marile capitale occidentale, dar și din fiecare țară comunistă. Aceste informații încrucișate - mai ales în condițiile în care România avea un ecran stins mai degrabă la nivel informațional, oamenii nu mai aflau nimic din două ore de televiziune în fiecare seară cu avatarurile familiei Ceaușescu într-o ipostază sau alta - într-o atare situație, sigur că informațiile noastre au pregătit într-un fel terenul.
Nu ne-am permis să fim profeți, chiar dacă nu locuiam în țară, ci în Germania - nimeni nu poate fi profet în propria țară, nu? - eram un post de radio occidental, așa cum funcționează și astăzi foarte multe medii internaționale în întreaga lume, cu criterii foarte serioase. N-am vrut să provocăm o revoluție, nici nu eram în situația respectivă. Am însoțit, însă, prin informare sistematică, printr-o anumită seriozitate, rigoare a punerii în pagină a informației și ținând cont de ceea ce se întâmplă în România, am însoțit aceste fenomene și sigur că în 1989, în decembrie, să știți că tot de la Europa Liberă s-au auzit și primele glasuri ale libertății care anunțau eliberarea Timișoarei, de exemplu, cu o înregistrare celebră între timp.
Citiți și: Emil Hurezeanu dezvăluie povestea unei celebre înregistrări de la Revoluția din 1989 - VIDEO
Și aici trebuie să spun că e o rușine că în cărțile de istorie de astăzi nici măcar 20 de rânduri întregi nu sunt dedicate Revoluției. Este unul din marile momente ale istoriei României și fără 1989, indiferent de urmările parțiale ale misterului care învăluie încă Revoluția, dincolo de toate astea, România a intrat într-o altă eră istorică atunci, împreună cu toate celelalte țări, dincolo de întârzieri, dincolo de neajunsuri. În definitiv, dacă ne uităm bine la ce se întâmplă 32 de ani mai târziu în jurul nostru, nu doar în România, începem să fim mai înțelegători, dacă pot să mă exprim diplomatic”, a încheiat ambasadorul Emil Hurezeanu.
Editor : Luana Pavaluca
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
