Regizorul Lucian Pintilie a fost internat în stare gravă la Spitalul Elias

Unul dintre cei mai cunoscuţi regizori români este internat în stare gravă la Terapie Intensivă. Cunoscut pentru filmele şi piesele sale interzise în comunism, dar şi pentru proiectele realizate după căderea dictaturii, Lucian Pintilie a ajuns încă de duminică seara la Spitalul Elias.

La 84 de ani, acesta este cunoscut de români pentru filmul "De ce trag clopotele, Mitică", realizat în 1981 şi interzis de cenzură. Nu a fost prima dată când regizorul a stârnit furia regimului.

Acesta a primit interdicţie de a mai lucra în ţară încă din anii '70. Lucian Pintilie a plecat în exil şi s-a întors în 1990 în România.

Printre proiectele sale postdecembriste se numără filmele Balanţa şi Terminus Paradis.

Lucian Pintilie s-a născut în 1933 la Tarutino, în Basarabia. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care "Copiii soarelui" (1961), "Proştii sub clar de lună" (1962), "Cezar şi Cleopatra" (1963), "Biedermann şi incendiatorii" (1964), "Inima mea e pe înălţimi" (1964), "D’ale carnavalului" (1966), "Livada cu vişini" (1967), "Revizorul" (1972, spectacol interzis de cenzură după a treia reprezentaţie), precum şi două filme de lungmetraj: "Duminică la ora 6" şi "Reconstituirea".

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Interdicţia de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1973.

A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii: Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théâtre de la Ville din Paris: "Pescăruşul" (1975), "Biedermann şi incendiatorii" (1976), "Jacques sau Supunerea" şi "Viitorul e în ouă" (1977), "Cei din urmă" (1978), "Trei surori" (1979), "Raţa sălbatică" (1981), "Azilul de noapte" (1983), "Arden din Kent" (1984), "Astă seară se improvizează" (1987), "Trebuie să trecem prin nori" (1988), "Dansul morţii" (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: "Pescăruşul" (1983), "Tartuffe" (1984), "Raţa sălbatică" (1988); Arena Stage din Washington: "Tartuffe" (1985), "Raţa sălbatică" (1986), "Livada cu vişini" (1988).

În paralel, a montat şi spectacole de operă: Festivalul de la Avignon: "Orestia" (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: "Flautul fermecat"(1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino); Welsh National Opera din Cardiff: "Rigoletto" (1985); "Carmen" (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).

În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul "Salonul nr. 6" după nuvela omonimă a lui Cehov.

În 1979, a filmat în România "De ce trag clopotele, Mitică?", după un scenariu propriu pornind de la piesa "D’ale carnavalului", film interzis vreme de zece ani.

După 1990 se repatriază şi face o serie de filme în România: "Balanţa" (1992), "O vară de neuitat" (1994), "Prea târziu" (1996), "Terminus Paradis" (1998), "După-amiaza unui torţionar" (2000), "Niki Ardelean, colonel în rezervă" (Niki et Flo) (2003), "Tertium non datur" (2006).

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii, poziţie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români. În 1992 a publicat la editura Albatros volumul "Patru scenarii".

Povestea spectacolelor de teatru "Revizorul", "Pescăruşul" şi a filmului "Reconstituirea" este publicată de Lucian Pintilie în volumul "Bricabrac", editat de Nemira şi lansat în vara anului trecut.