La începutul acestei săptămâni, de Senat a trecut un proiect de lege, inițiat de AUR și SOS și susținut de PSD, care obligă organizațiile neguvernamentale (ONG) să publice anual datele celor care donează peste 5.000 de lei. În timp ce inițiatorii invocă nevoia de transparență, societatea civilă și instituțiile care emit avize în cadrul dezbaterii parlamentare se opun acestui proiect.
Proiectul de lege obligă asociațiile, fundațiile și federațiile, adică organizațiile neguvernamentale, să depună anual o declarație „cu privire la toate veniturile și sursele de finanțare ale acestora din anul anterior, indiferent de proveniența lor, cu precizarea tuturor elementelor de identificare ale persoanelor fizice, pentru sume mai mari de 5.000 de lei, și juridice”
Dacă nu se conformează, organizațiile neguvernamentale pot avea activitatea suspendată, iar, după un an, acestea pot fi dizolvate.
Proiectul a fost inițiat de parlamentari de la AUR și SOS România și este susținut inclusiv de PSD. Senatul l-a adoptat în ședința din 18 mai, cu 75 de voturi pentru, 32 de voturi contra și 4 abțineri. Ajunge, astfel, la Camera Deputaților, for decizional în acest caz.
Inițiativa AUR-SOS a fost însă criticată de reprezentanții organizațiilor neguvernamentale, dar și de instituțiile care avizează proiectele de legi atunci când sunt dezbătute în Parlament.
Proiectul AUR-SOS este susținut și de PSD. Argumentele inițiatorilor
Inițiatorii acestui proiect de Lege, de la AUR și SOS, au invocat ca principal argument transparența. Ei susțin, la nivel general, că organizațiile neguvernamentale sunt folosite cu „rea-credință” în scopul obținerii de beneficii pentru persoanele care controlează activitatea acestora, fără să ofere exemple concrete.
„Anumite asociații au veritabili beneficiari în persoana celor care exercită controlul asupra activității și care utilizează entitatea privată fără scop patrimonial personal”, potrivit expunerii de motive.
Inițiatorii proiectului mai susțin că „lipsa de transparență cauzată de absența unei situații clare și verificabile a identității persoanelor fizice sau juridice ce finanțează, sub orice formă, aceste entități reprezintă o vulnerabilitate atât pentru România, cât și pentru UE”.
În Senat, proiectul a fost susținut și de Partidul Social Democrat, pe lângă inițiatorii de la AUR și SOS. Întrebat despre acest proiect în cadrul unui interviu susținut la RTV, președintele PSD, Sorin Grindeanu, a spus că este de acord cu inițiativa opoziției.
„Ca principiu, eu cred că nu are nimeni, dacă e un om corect, ce să ascundă. De ce să ascundă? (...) Atâta timp cât dau din acel 2% sau 3,5%, care ar veni în mod normal la stat, îi consider bani publici. Nu văd nicio problemă. Care-i problema să fii transparent?”, a spus Sorin Grindeanu, la RTV.
- Donațiile despre care vorbește Sorin Grindeanu sunt cei 3,5% din impozitul pe venit. Fiecare persoană poate completa un formular oficial de la ANAF și să redirecționeze acea sumă către o organizație neguvernamentală, la alegere.
Peste 430 de organizații consideră inițiativa drept „disproporționată”
Cei care sunt vizați direct de proiectul inițiat de AUR și SOS și susținut de PSD, adică organizațiile neguvernamentale, au criticat mai degrabă inițiativa legislativă.
Peste 430 de organizații ale societății civile au semnat o scrisoare prin care atrag atenția că obligația de a publica identitatea donatorilor, dublată de suspendarea activității pentru nedepunerea declarației, „reprezintă o măsură disproporționată, care poate afecta libertatea de asociere și funcționarea organizațiilor neguvernamentale”.
„Transparența este necesară într-o societate democratică, însă ea nu trebuie transformată într-un mecanism de control sau suspiciune permanentă asupra societății civile, mai ales în condițiile în care instituțiile statului dețin deja informațiile relevante și au instrumentele legale pentru a interveni atunci când există suspiciuni de nelegalitate”, se arată în scrisoarea semnată de organizațiile societății civile.
Proiectul este criticat de instituțiile care formulează avize
Potrivit datelor furnizate de Senat, proiectul a înregistrat mai degrabă avize negative din partea instituțiilor sau comisiilor care analizează proiectele în Parlament.
- Consiliul Economic și Social, Comisia pentru drepturile omului din Senat și Consiliul Legislativ au emis un aviz negativ.
- Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senat a emis un aviz pozitiv.
- Comisia juridică din Senat a emis un aviz pozitiv, cu amendamente.
- În cazul Comisiilor din Senat, nu există o justificare scrisă a avizelor formulate, fie ele favorabile sau negative, fiind mai degrabă vorba de un vot politic.
Consiliul Legislativ critică mai degrabă modul în care a fost scris proiectul, menționând că nu cuprinde „clar și complet măsurile concrete ce se urmăresc a fi stabilite” prin intermediul acestei legi.
- Consiliul subliniază că expunerea de motive nu prezintă implicațiile pe care noua reglementare le are asupra legislației, compatibilitatea cu reglementările comunitare sau cu deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene;
- „Atragem atenția asupra faptului că o fundamentare sumară nu asigură înțelegerea soluțiilor preconizate și, cu precădere, a scopului și corectitudinii acestora în raport cu jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale și a Curții de la Luxemburg”, potrivit Consiliului Legislativ.
Consiliul mai subliniază că proiectul ar putea încălca Constituția și dreptul european, dând ca exemplu o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, din 2020, dată împotriva Ungariei, la care vom reveni.
Există deja mecanisme de control ale finanțării organizațiilor neguvernamentale
Revenind la avize, Consiliul Economic și Social subliniază în avizul negativ că proiectul „ridică probleme privind proporționalitatea și necesitatea unei astfel de măsuri în raport cu cadrul legal existent”.
„Propunerea nu are nicio justificare obiectivă, întrucât statul deține deja toate instrumentele de control financiar și fiscal asupra organizațiilor neguvernamentale”, subliniază Consiliul Economic și Social.
„În prezent, aceste entități au deja obligații de raportare financiară și fiscală, iar instituirea unor cerințe suplimentare de raportare și publicare poate genera o sarcină administrativă semnificativă, fără a demonstra în mod clar că aduce un plus real de eficiență în monitorizarea activității lor”, argumentează Consiliul Economic și Social.
Instituția arată că în cazul verificării finanțării organizațiilor neguvernamentale există deja instrumente, cum ar fi: obligații privind beneficiarul real, obligații de raportare contabilă și fiscală, registre publice, care au tocmai scopul de a preveni spălarea banilor, finanțarea activităților ilegale sau utilizarea structurilor juridice pentru ascunderea identității finanțatorilor.
Instituția mai arată că asociațiile și fundațiile au deja „obligații extinse” de transparență, prin depunerea bilanțurilor la Ministerul Finanțelor, raportarea la Oficiul Național al Registrului Comerțului, obligații fiscale față de ANAF și, pentru cei care primesc finanțări publice, controlul Curții de Conturi.
„Cetățeanul să deschidă o pagină de internet și să vadă cum este finanțat un ONG”
Un alt argument în favoarea proiectului, ridicat în Senat de o parlamentară AUR, este acela că declarațiile depuse de organizațiile neguvernamentale „rămân în sertarele ANAF”.
„ONG depun o declarație la ANAF în fiecare an. Aceste declarații rămân în sertarele ANAF și nu ajung la cetățeni. Transparența este atunci când cetățeanul poate să deschidă o pagină pe internet și poate să vadă cum este finanțat un ONG care influențează comunitatea”, a fost argumentul senatoarei AUR.
Există organizații neguvernamentale care publică, anual, pe site-ul propriu, un raport financiar prin care arată ce buget au avut în anul respectiv, ce cheltuieli au existat și, generic, ce surse de venit au avut în anul respectiv.
Însă ideea de a publica, cu nume și prenume, persoanele care donează peste 5.000 de lei unei ONG, este aspru criticată.
Organizația Salvați Copiii, de exemplu, subliniază că ar duce la „descurajarea finanțării și intimidarea donatorilor”, ceea ce ar „afecta direct capacitatea de a furniza servicii esențiale copiilor vulnerabili, familiilor în dificultate și comunităților defavorizate”.
„Publicarea numelui unui donator permite, prin coroborare cu organizația beneficiară, deducerea orientărilor politice, religioase, filosofice sau sexuale ale persoanei respective (...) Obligația de publicare a numelor donatorilor produce inevitabil un efect de descurajare asupra finanțării societății civile”, a subliniat și Consiliul Economic și Social.
Același Consiliu mai arată că „persoane care ar dori să susțină financiar organizații cu activitate sensibilă din punct de vedere politic sau social ar putea renunța la donații de teama expunerii publice”.
Legea „agenților străini”
Tot în avizele Consiliilor Legislativ și Economic și Social regăsim un exemplu concret, tranșat inclusiv de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Consiliul Economic și Social invocă faptul că acest proiect apare „într-un context european marcat de tendințe iliberale și de restrângere a spațiului civic”.
Reprezentanții societății civile susțin la rândul lor că inițiativa AUR-SOS, votată și de PSD, reprezintă „începutul unui proces de restrângere accelerată a spațiului civic din România, care se aseamănă cu tiparul folosit în Rusia și, ulterior, în alte câteva state sancționate ferm de instanțe judecătorești și instituții din Uniunea Europeană și Consiliul Europei”.
În anul 2017, Ungaria lui Viktor Orban a adus mai multe modificări asupra cadrului legislativ privind finanțarea organizațiilor neguvernamentale, introducând modelul rus al „agenților străini”.
„Curtea a constatat că, prin impunerea unor obligații de înregistrare, de declarare și de publicitate anumitor categorii de organizații ale societății civile care beneficiază în mod direct sau indirect de un ajutor străin care depășește un anumit prag și prin faptul că a prevăzut posibilitatea de a aplica sancțiuni organizațiilor care nu respectă aceste obligații, Ungaria a introdus restricții discriminatorii și nejustificate atât în privința organizațiilor în cauză, cât și a persoanelor care le acordă un asemenea ajutor”, este un fragment din decizia CJUE, invocată de Consiliul Legislativ.
În Federația Rusă există încă din 2012 modelul „agenților străini”. La acea vreme, au fost formulate două criterii pentru agenții străini: primirea de bani din străinătate și implicarea „în activități politice”.
„Agenții”, adică organizații neguvernamentale, erau obligați să includă o mențiune prin care avertizau asupra statutului lor și erau obligați să depună rapoarte trimestriale privind activitățile și finanțele.
Anterior, „agenții străini” erau împărțiți în categorii: persoane juridice, persoane fizice, instituții media și asociații neînregistrate. Baza de date specifica chiar și țara străină pe care fiecare agent o servea. Acum, lista este unificată și include organizații, grupuri informale și cetățeni privați deopotrivă.
CITEȘTE ȘI: Legea „agenților străini”: cum a îngenuncheat regimul lui Vladimir Putin libertatea și a împins disidenții în exil
