Opinie separată. A treia lege a Justiției, integral neconstituțională

În dezacord cu ceilalți judecători ai Curții Constituționale, fosta șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiție Livia Stanciu a considerat că legea de modificare a Legii nr. 317/2004 privind organizarea judiciară, gândită în Comisia Iordache și adoptată de Parlament, ar fi trebuit declarată în întregime ca fiind neconstituțională. Este vorba de a treia lege din pachetul privind Justiția. În cazul celorlalte două - care modificau Statutul magistraților, respectiv Legea de organizare și funcționare a CSM - motivările au fost deja publicate, așa că acestea reintră în zilele următoare în dezbaterea Comisiei conduse de Florin Iordache.

În opinia separată formulată în cadrul motivării deciziei CCR din 13 februarie, Livia Stanciu susține că unele modificări aduse Legii nr. 317/2004 sunt „lipsite de logica juridică a unei reglementări coerente”, în timp ce în cazul altora „este imposibil de făcut o coroborare (...) care să ducă la o concluzie logico-juridică”.

De asemenea, Stanciu a apreciat că, prin felul în care a fost dezbătută și adoptată în Parlament, a fost încălcat principiul bicameralismului prevăzut în Constituție, deoarece s-a apelat la „o procedură mixtă, care nu cunoaște reglementare sau temei juridic”.

„În cadrul procesului legislativ desfășurat la Senat a fost operat un număr de 25 de modificări, completări sau abrogări, dintre care 16 cu semnificație deosebită în economia și filosofia legii. Toate aceste modificări, completări sau abrogări operate direct de Senat, fără a fi supuse dezbaterii Camerei Deputaților, deturnează, fiecare în parte, dar și împreună, în totalitatea lor, voința primei Camere sesizate, precum și scopul inițial și principal al propunerii legislative”, argumentează fosta șefă a ICCJ.

În motivarea publicată marți, privind decizia adoptată pe 13 februarie, CCR a arătat că, atâta timp cât Constituția stabilește ca judecătorii și procurorii să fie reprezentanți, în egală măsură, în Consiliul Superior al Magistraturii, o lege nu poate institui o diferențiere în ceea ce privește alegerea ca președinte al CSM.

De asemenea, CCR a constatat că o comisie parlamentară nu poate să exercite competenţele unei structuri din cadrul puterii executive.